RETEAUA DE POVESTI
RETEAUA DE POVESTI
Andreea Iancu, despre curajul din spatele cuvintelor (S8; Ep 123 )
Discuția cu Andreea Iancu deschide ușa către culisele fascinante ale unei edituri românești de prestigiu și dezvăluie parcursul neobișnuit al unei profesioniste discrete dar influente din industria cărții.
Porniți alături de noi într-o călătorie de la rigiditatea mediului bancar spre creativitatea și pasiunea pentru cuvinte scrise. Andreea ne dezvăluie cum și-a urmat chemarea inimii după 20 de ani, transformându-și visul de a lucra într-o editură în realitate. Cu sinceritate și modestie, ea descrie procesul complex prin care trece o carte înainte de a ajunge în mâinile cititorilor - corecturi, redactări, negocieri cu autorii și multe nopți pierdute în compania textelor.
Descoperim împreună ce înseamnă blogging-ul autentic în era filtrelor perfecte, cum Andreea a transformat experiențele personale dificile, inclusiv un AVC, în resurse valoroase pentru cei care trec prin situații similare. Aflăm despre evoluția pieței editoriale românești, bucuria de a vedea tot mai mulți autori români publicați și sfaturi prețioase pentru scriitorii aspiranți.
Conversația captează esența pasiunii pentru literatură și forța transformatoare a cuvintelor, fie că le corectăm, le redactăm sau le scriem noi înșine. Prin prisma experienței Andreei, înțelegem mai bine valoarea autenticității și a profesionalismului în lumea cărților.
Ascultă acum pentru a pătrunde în universul fascinant al unei persoane care contribuie zilnic la calitatea literaturii românești, dar rămâne adesea în umbră, dedicată misiunii de a da "o scânteie de lumină în lume" prin intermediul cărților.
Podcastul poate fi ascultat pe Apple Podcasts, Google Podcasts, Amazon Music.
Devino suporter al podcastului aici: https://www.buzzsprout.com/1884756/supporters/new
Mulțumesc!
The podcast can be listened to on Apple Podcasts, Google Podcasts, Amazon Music.
Become a supporter of the podcast here: https://www.buzzsprout.com/1884756/supporters/new
Thanks!
Muzica.
Speaker 1:Bine ați venit la rețeaua de povești. Am invitat o persoană pe care o aveam pe listă de mult și cred că și ea știe de o modestie rar întâlnită și de o discreție și profesională, pentru că, deși noi ne știam de pe Facebook de ceva timp îi citeam și blogul. Târziu am aflat că ea de fapt lucrează la una dintre cele mai mari edituri din România, Nemira. Și nu numai că lucrează acolo, dar face niște lucruri foarte, foarte importante. Dar până să ajungem acolo zic bine, ai venit, Andreea Iancu.
Speaker 2:Mulțumesc pentru invitație, corina. Bine te-am găsit și mă bucur foarte tare că avem ocazia să stăm de vorbă.
Speaker 1:Chiar vorbeam înainte să intrăm în această registrare că deși ne-am întâln, noi la târguri, ne intersectăm. Asta este la saloanele de carte. Nu avem timp acolo să vorbim, Fiecare copleșită de ce are de făcut, de lansări, de vândut cărți, de dat explicații oamenilor care vor să cumpăr sau să afle despre cărți. Uite, eu m-am uitat așa până să ajungem la părțile tale care țin de creativitate. Am văzut că ai lucrat în bancă, în mai multe bănci, Asta este. Și eu am lucrat. Nu am fost scritoare imediat de când am absolvit facultatea. Ai absolvit și facultatea de finanțe Și aș vrea să-ți spui cum a fost tranziția aceasta de la un mediu cumva rigid, bine structurat, la un mediu în care creativitatea și dinamismul sunt principalele cerințe. Cum a fost? Ai preluat ceva dintre calitățile, să spunem așa că și acolo trebuie de plinite niște calități în domeniul bancar cu siguranță Ți-au fost de folos. Care ar fi aceea?
Speaker 2:Mi-au fost de folos pentru că eu, la editură, prima dată m-am angajat pe postul de secretar de redacție Abia. După aceea am intrat dar probabil că o să vorbim mai târziu despre momentul intrării mele în echipa în autor Și, cum spuneam, am intrat pe funcția de secretar de redacție. Prin urmare, tot ceea ce am învățat în bancă organizare, atenție la detalii, multitasking, interacțiunea cu colaboratorii, toate toate, toate lucrurile astea care la bancă mă plictiseau teribil și mă enervau și mă deranjau aici s-au dovedit a fi fost de foarte mare folos. Tranziția pentru mine a venit firesc, pentru că întotdeauna mi-am dorit să lucrez la o editură. Eu am vrut să fac facultatea de litere. Pe vremea când am terminat liceul erau la modă ASEU, Dreptul, medicina. Părinții mei n-au fost foarte de acord să mă îndrept spre litere, așa că am făcut ASEU, și cu o buclă de 20 de ani am ajuns în cele din următoarea întrebare și a anticipat-o dacă a fost pur și simplu o oportunitate sau a fost un vis mai vechi.
Speaker 1:Și am înțeles că e la doua. A fost un vis din totdeauna Și a inimerit se pare, într-o echipă profesionistă mare, așa cum spuneam, una dintre cele mai importante edituri din România. Care a fost evoluția ta în cadrul acestei echipe? Tu ești aici, am văzut în CV-ul tău din 2019. Spune-mi care a fost evoluția. Deci ai angajat ca secretar de redacție, ai spus nu?
Speaker 2:Da secretar de redacție, rotița aia micuță și invizibilă care face redacția să se învârtă. Și cred că la două luni după ce m-am angajat am găsit pe un colț de birou o carte care era deja paginată și urma să meargă la corectură. M-am apucat să citesc, după ce am luat un pix, am început să corectez și peste câteva zile a găsit Eli cartea Eli Bădăcu. I-a plăcut ce a găsit acolo și s-a nimerit să fie o carte din autor, cartea Mariei Orban Oameni Mari Maria este my first love, cum îmi place mie să o răsfăt de atunci. Și acela a fost momentul în care Elie a decis că ar fi o idee bună să lucrăm împreună. Și din decembrie 2019 am corectat toate cărțile din colecție, am reușit să-i câștig în crederea lui Elie și m-am împrietenit oarecum și cu scritorii Și prin urmare a venit așa cumva firesc să intru în echipa, în autor.
Speaker 1:Oricum am văzut că faci foarte multe lucruri în prezent, că cine aude a corecta și uite să-ți spun ceva Ești prima persoană din bucătăria unui edituri care e la acest podcast și aș vrea să ne vorbești cât mai multe despre munca aceasta. Că și autorii, chiar care nu sunt direct implicați de fiind de cum este organizată editura, sunt edituri și edituri într-unele sunt și autori implicați, în altele nu, dar oamenii care citesc să afle că e o industrie. Dar asta de corector nu e așa de simplă.
Speaker 2:Nu, cărțile trec prin foarte multe mâini și foarte multe suflete până când ajung pe rafturi. Eu la editura am făcut într-adevăr pe lângă corectură, am și redactat foarte multe cărți. Mai nou au apărut și câteva cărți traduse de mine, câteva sunt în așteptare. Sunt foarte mândră de ce am reușit până în momentul ăsta. Dar ce voiam să zic de fapt este că munca cu textul și corectură și redactare implică foarte multă responsabilitate și foarte mult bun simț. În primul rând. E o anecdotă. I-am povestit-o și scritorului respectiv, și anume Bogdan Munteanu, după ce am terminat de corectat cartea lui Stai jos sau cazi. Am avut un coșmar într-o noapte. Am visat că era foarte supărat pe mine că greșisem niște virgule și era foarte supărat că i-am distrus cartea no-transcript.
Speaker 1:S-ar înțelege că e vorba doi, doi a pune virgule. Eu știu dacă e o greșeală gramaticală, nu e de asta. E chiar o redactare. Și uite, nu mi-amintesc numele viralizat acum ceva vreme un manuscris de mână al unui autor cât că american și varianta peste care lucrase editorul era plină, deci trei sferturi din pagina. Aceea era complet modificată, și știu că erau niște discuții acolo pe domnul. Atunci autorul ce rol mai are dacă editorul, redactorul de carte, i-a refăcut practic scrisul? Și aici cred că tu ești cea mai în măsură să ne lămurești. Chiar am avut discuția aceasta cu multă lume care nu a înțeles cum stă treaba.
Speaker 2:Nu știu dacă sunt chiar cea mai în măsură să lămuresc. Ideea este că în momentul în care eu redactez textele autorilor români cel puțin se întâmplă un ping-pong între mine și scritor. Textul redactat se duce de la mine la scritor. El vede dacă este ok cu ceea ce am modificat eu cu intervențiile mele pe text. Negociem un pic, vedem care este varianta cea mai bună, pentru că din punctul meu de vedere așa este firesc să se întâmple. Nu pot intra peste textul autorului să fac din el ce vreau eu, mai ales că există și pericolul sau riscul de a nu înțelege exact care a fost vocea pe care el a vrut să o dea personajelor respective.
Speaker 1:Și totuși recomandările unui redactor totuși sunt binevenite. Eu ca autor, de exemplu, am lucrat cu edituri și primeam un feedback și foarte multe au fost aproape toate, de ce să recunosc au fost pertinente Pentru că eram așa de cufundată în poveste încât fie nu vedeam fracturile de logică în acțiune câteodată, pentru că dacă e un roman cu multe detalii, te pierzi da Fie. Mă rog, la capitolul detalii, un ochi avizat este managerească ca să spun reformulările, cât că aici ai primit vreodată un feedback negativ din partea autorilor. În general vorbim, nu nominalizăm, că nu are niciun rost să știm nominal S-a întâmplat să nu fie de acord cu sugestiile pe care le-am făcut eu.
Speaker 2:dar acum trebuie să menționez că lucrul pe text este un pic stratificat. După ce se acceptă manuscrisul pentru publicare, prima intervine Elipă Dică cu direcțiile editoriale. Ea stabilește direcțiile mari, structura și așa mai departe. Eu redactez textul exact cum spui tu Fracturi de logică, reformulări, detalii de genul ăsta. Dar da, revenind, s-a mai întâmplat să nu fie de acord. Uneori am cedat eu, uneori au cedat ei. Am ajuns la un punct comun.
Speaker 1:Redactările despre care tu vorbești, andreea, mi se par foarte, foarte interesante. Nu te obosește, nu e obositoare munca aceasta. Stai să corectezi Cum este. E o rutină, e o tehnică, cum e Cum o abordezi tu ca să tragi.
Speaker 2:Este foarte obositoare, dar o să spun o platitudine acum câștigi și foarte mult de pe urma. ei câștigi foarte mult suflet, rutina nu este pentru că fiecare text este diferit, fiecare voce e diferită. ai parte de o mulțime de surprize și pe de altă parte simți că și dai ceva înapoi, dai o scânteie de lumină în lume pe care altfel nu cred că ai avea cum să o dai la o scară atât de mare. Și deși am pierdut nopt și câteva dioptrie pentru corectură și redactare, cred că cred că îi merită.
Speaker 1:Dar tu te-ai gândit să scrii o carte a Andreea vreodată? Nu, dar tu te-ai gândit să scrii o carte a Andreea vreodată. Nu, dar ți-ar plăcea, sau încă nu Știu că e moment pentru orice lucru. poate n-a venit acel timp.
Speaker 2:Mi-ar plăcea, mi-ar plăcea, dar cred că încă nu am adunat suficient de multe lucruri de spus Și pentru că vorbim despre scris.
Speaker 1:le spunem celor care ne ascultă și, așa cum am menționat în începutul discuției noastre, că tu ești și bloggeriță, ai un blog, simple cuvinte, pe care eu îl citesc de ceva timp. Mulțumesc.
Speaker 2:Și cât a intrat Andreea în blogos În 2011. A început terapeutic, Am început să scriu pentru că simțeam că nu mă pot exp. pentru mine a fost un act de curaj și am făcut blogul ăsta. Multă vreme puneam textele și nu mai aveam curaj să le recitesc. după aceea, tot întorcându-ne la curaj Perioada de început postam câte un text pe săptămână.
Speaker 1:După un timp mi-am pierdut cumva vocea și inspirația. Nu uitați să dați like până la urmă. Blogul este o preocupare care trebuie să-i te dedici constant, ca să atragi atenția, să nu te uite lumea, cum ar veni. Dar la tine e și o chestiune și de timp. Sunt convinsă plus că tu cu literele I, la tine e și o chestiune și de timp. Sunt convinsă plus că tu cu literele Iar. expulerea pe care ți-o faci pe blog, tocmai fiind o ființă așa de discretă și nu vorbești mult, ca să spun în sensul bun al cuvântului, cum e să te expui, pentru că am citit în ultimele postări pe blog articole, și la asta mă refer. Cine vrea să citească e curios nu are decât să intre pe simplacuvintero.
Speaker 2:Cum ai avut acest curaj să te dezvolui? Sau ei sunt ficțiuni, nu nu sunt ficțiuni, nu pot scrie ficțiune. Cred că de asta nici nu m-am gândit până acum să scriu o carte. Sunt experiențe personale și da a fost un act de curaj. La un moment dat am și stat și m-am întrebat dacă am făcut bine ce am făcut. Dar cred că am făcut bine, pentru că mi se pare important să fim sinceri. Și s-a instituit așa o modă a un poleieli și a unor ambalaje foarte meticulos curatoriate.
Speaker 1:Și atunci am decis să rămân la autentic și la ceea ce sunt eu de fapt, și la experiențele prin care ai trecut. Am citit despre ele și am mai citit la Roxana Hurducaș, dacă ai auzit de ea, care a trecut prin o experiență similară, un AVC și o operație pe creier, și nu e ușor. Dar tocmai citind la rândul meu despre problemele, de exemplu, pe care le am eu, cumva am zis dom'le, nu sunt singură. Și așa am văzut și soluții salvatoare, cum s-au descurcat respectivele persoane cu problema pe care o au și o am și eu. Și eu admir persoanele care fac. Știu că nu e ușor să vorbești despre lucrurile acestea, dar în momentul în care vezi că vin către tine alții care cărora le face bine să citească, pentru că ei nu au curaj, nu au talentul de scris, și tu devii vocea lor, și eu te felicit că faci lucrul acesta și te dezvolui și te dezvolui.
Speaker 1:Este important pentru alții. Dar limitele, până unde ne dezvoluim, noi nu le impunem. Evident, în asta constă jongleria, știi, cam asta este.
Speaker 2:Da, într-adevăr și eu, când am trecut prin AVC-ul în 2009, mi-ar fi prins foarte bine să pot vorbi cu cineva care a trăit o experiență similară, pentru că e înspăimântătoare experiența Și după ce mi-a mai revenit un pic, în momentul în care cineva a avut nevoie de un sfat, de o părere sau pur și simplu să-i povestesc cum a fost, cum mi-a fost. Am făcut lucrurile astea de fiecare dată. De ceva vreme am intrat și pe Facebook, pe toate grupurile pe care le-am găsit, și în momentul în care pot spune ceva, să dau un sfat sau să ajut pe cineva, am făcut lucrurile astea, exact cum spui tu, e foarte important să împărtășim, pentru că sunt o grămadă de senzații și o se par ciudate și ni se pare că numai noi suntem așa sau că suntem anormali și e dureros. E o experiență dureroasă din foarte multe puncte de vedere, mai ales emoțional, și atunci, da, cred că este un lucru bun să împărtășim experiențele prin care am trecut.
Speaker 1:Este oricum foarte laudativ și nu vorbesc acum așa, nu folosesc cuvinte mari, de dragul să le folosesc că ai o muncă intelectuală atât de intensă, în modul profund, intens și la modul real, să ai de-a face cu atâtea texte, să ai responsabilitatea respectivă să comunici. Apropo, ai o relatare nu știu mai simpatică sau umoristică, o întâmplare, ceva fără nume, din cariera asta de redactor de carte, o întâmplare, nu știu chiar, cu cineva care a fost refuzat în manuscris. Eu mă zic foarte multe povești de la NEDMIRA, din mai multe locuri. Ai avut vreun contact direct de felul acesta? Nu, nu ai avut. Nu, în direcția statului, în direcția statului. Dar ce vreau să te mai întreb Cum ți se pare piața editorială în România? Iată, ești în editură din 2019. E ceva timp de atunci.
Speaker 2:Cum suntem noi. Sunt oameni foarte faini, cel puțin oamenii cu care lucrez eu direct. Noi suntem foarte uniți și în redacție și echipa pe care a făcut-o Eli cu autorii. E o relație de prietenie acolo și îmi place foarte tare. Râdem mult și muncim mult.
Speaker 1:Desigur, nu sunt toate roz, sunt, îmi place, îmi place foarte tare și cum vezi, fiindcă participi și la saloanele Bookfest, la Gaudiamus, vezi ce se întâmplă și la alte locuri. Există o evoluție. Ai observat o evoluție din 2019 până acum, nu în general, nu în editura în care lucrez bine, e implicit, dar se observă o evoluție.
Speaker 2:În primul rând am observat că se publică din ce în ce mai mulți autori români, ceea ce mi se pare un lucru excelent, pentru că acum ceva vreme în urmă era un fel de cenușărea asta, și mă bucură foarte tare că editurile au decis să investească în cărțile autorilor români Și bugetele de publicitate au crescut. Marketing se fac lansări, se fac turneie Și cred că avem nevoie de vocile astea autohtone Care spun povești cu care suntem mai mult sau mai puțin familiarizati, dar oricum vorbesc pe limba noastră.
Speaker 1:Și, în afară de publicarea de autor român, structurile editurilor, felul în care își tratează autorii.
Speaker 1:ți se pare o evoluție, pentru că s-au mai cerut să spun așa. Eu țin minte când eram în 2016, să zicem 2015. Eu am debutat în 2014. Am participat la primul târg, la Gaudeamus, în 2014. Ți se pare o viață de om de atunci. Erau foarte multe și îmi permit să spun prea multe edituri de care nici n-auzisem multă maculatură, la modul nu peiorativ, la modul că erau cărți peste cărți peste cărți. câte păduri acolo tăiate Și trecând anii, mai ales că a fost după pandemie, a fost o criză, i-a afectat pe foarte mulți, deci n-a rămas nicio editură neatinsă, inclusiv în străinătate. am observat o selecție De la sine s-a făcut această selecție și dintr-o dată e mai erisit așa la bookfest. Eu s-o spun ca autor și mi-asum ce spun lucrurile acestea Din ce am văzut Eu, când merg la târguri de carte, îmi place să ce standuri, sunt ce publică și am văzut că au început să se mai așeze lucrurile. Adică era așa ca o junglă atunci și acum parcă. din punctul ăsta de vedere, te-am întrebat dacă tu, din perspectiva ta, cu ochii, tăi.
Speaker 2:Cum vezi, Da, s-au mai cernut lucrurile, este adevărat. S-au mai cernut și editurile. Mi se pare că au rămas pe piață doar cei care tratează cu respect și colaboratorii și autorii, care își tratează cu respect cititorii prin selecțiile pe care le fac. Și e și normal să fie așa. Și mi se pare că s-au schimbat și cititorii în ultima vreme.
Speaker 1:Poate că s-au mai împuținat, dar mi se par mai selectivi Cu blogul tău, ai vreun proiect sau îl lași așa să meargă de la sine și când poți și ai dispoziție să scrii.
Speaker 2:Te-ai gândit? Tocmai pentru că nu am un patron care să-mi impună nimic în direcția asta, îl las să curgă natural, pentru că altfel cred că și-ar pierde firescul. Nu vreau nici să mă chinui să scriu, nu vreau nici să impun ritm al articolelor. Într-o perioadă a fost un ritm de o postare pe săptămână. Începusem să scriu forțat Și acum cred că așa e cel mai bine. Când simt că am ceva de spus, îl las să fie și să crească așa cum simte el și cum îl simt oamenii care citesc.
Speaker 1:Ai vrut un gen literar preferat.
Speaker 2:Acum, când eram mai mică, citeam absolut orice, pentru că asta era ideea pe care mi-o păgase în minte și în suflet. Tatăl meu, cel care m-a îndemnat să citesc când eram foarte mică. Și dacă găsești un colț de ziar pe jos, ridică-l și citește, că nu știi când îți va fi de folos ce ai găsit scris acolo. Citesc literării. În principiu. Nu sunt mare fan science fiction, deși citesc și science fiction, și mai este A uite apropo decât întrebai de anecdote. E o anecdotă pe care am tot repetat-o în ultima vreme. Când mai sunt întrebată ce citesc, le spun celor care mă întreabă că o să mai citesc, probabil mai mult după ce nu o să mai lucrez la editură.
Speaker 1:Pentru că am atât de multe de citit încât pentru mine mai citesc printre picături.
Speaker 2:citit, încât pentru mine mai citesc printre picături.
Speaker 1:Am înțeles și chiar am înțeles. Deci nu e o răspunsă așa automat. Pentru că suntem la final. Aș vrea să te rog să te gândești la un mesaj pe care să-l spui autorilor care vor să scrie să debuteze.
Speaker 2:Ce i-ai sfătui? În primul rând să citească ei foarte mult, după aceea să încerce să-și găsească o voce, și după aceea i-aș sfătui să nu se grăbească să publice, să lase un pic manuscrisul la dospit, să revină asupra lui, să-și dea seama dacă mai văd ceea ce au scris, dacă mai văd cu aceiași ochi că atunci când au așternut pe hârtie sau la tastatură, în funcție de cum face fiecare, să-l lase puțin și să aibă răbdare cu textul, pentru că se transformă în mintea lor în timp. Și cred că așa este cel mai bine.
Speaker 1:Andreea, a fost o mare bucurie și o reală plăcere dialogul cu tine. Îți mulțumesc și te mai aștept oricând. Ești binevenită, să știi. Îți mulțumesc și mult succes de departe.
Speaker 2:Mulțumesc pentru invitație, corina, și sper să ne reauzim în curând.
Speaker 1:Și să ne și revedem, totuși, să ne și revedem Pe curând. Să vă mulțumim pentru vizionare.