RETEAUA DE POVESTI
RETEAUA DE POVESTI
Ioana Nicolescu- Dincolo de lux: O poveste franco-română (S 8; Ep 122)
Călătoria fascinantă a Ioanei Nicolescu între două lumi ne dezvăluie esența autenticității într-o industrie adesea percepută ca superficială. Cu peste două decenii de experiență în casele de modă de lux din Franța, Ioana ne oferă o perspectivă rară și echilibrată - cea a unui profesionist care a trăit atât în Est cât și în Vest, fără a cădea în capcana comparațiilor simpliste.
Dialogul începe cu povestea unui parcurs neplanificat dar organic, de la studii de design vestimentar în România, Norvegia și Franța, până la colaborări cu branduri emblematice precum Comme des Garçons, Dior și Prada. Aflăm cum Ioana a evoluat de la roluri operaționale la poziții strategice, valorificându-și cunoștințele despre produs și capacitatea de a înțelege specificul fiecărui brand.
Dincolo de culisele modei de lux, Ioana ne dezvăluie observații prețioase despre oamenii cu adevărat bogați și influenți - simplitatea lor, discreția și valorile autentice pe care le promovează. "Vivons heureux, vivons caché" (trăiește fericit, trăiește ascuns) pare să fie motoul nerostit al elitei franceze, o filosofie care contrastează puternic cu percepția comună despre ostentația asociată luxului.
Fascinant este și felul în care Ioana îmbină experiența internațională cu implicarea locală, aducând în cartierul Cișmigiu din București concepte comunitare învățate în Franța. Organizarea "sărbătorii vecinilor" reflectă dorința ei de a cultiva spiritul civic și coeziunea socială, valori care transcend granițele geografice și culturale.
Code Noir Style, blogul său devenit brand personal de consultanță, reprezintă punerea în practică a filozofiei sale - împărtășirea cunoștințelor despre modă, tendințe și sustenabilitate într-un mod accesibil și relevant pentru publicul românesc.
Descoperă în acest episod o perspectivă echilibrată despre ce înseamnă cu adevărat luxul, eleganța și autenticitatea într-o lume a aparențelor. Abonează-te pentru mai multe conversații care depășesc clișeele și explorează esența valorilor durabile.
Podcastul poate fi ascultat pe Apple Podcasts, Google Podcasts, Amazon Music.
Devino suporter al podcastului aici: https://www.buzzsprout.com/1884756/supporters/new
Mulțumesc!
The podcast can be listened to on Apple Podcasts, Google Podcasts, Amazon Music.
Become a supporter of the podcast here: https://www.buzzsprout.com/1884756/supporters/new
Thanks!
Muzica. Bine ați venit la rețeaua de povești. Este Ioana Nicolescu, cu un picior în Franța, un picior în România, un picior în Paris, un picior în București. De ce spun acest lucru? Bine ai venit, ioana Tare. Mă bucur că ai acceptat să stăm de vorbă.
Speaker 2:Măi Corina. Mi-a plăcut mult de tot de invitație. E o mare bucurie din partea mea să pot să vorbim în sfârșit împreună.
Speaker 1:Rariwana, am colaborat la un volum colectiv editat de Violeta Borzea. Ai scris și tu o proză scurtă despre Deci nu-mi amintesc deloc titlul, am un lapsus Neterminatele iubiri, pentru că de atunci am colaborat la mai multe volume Îmi cer scurze față de Violeta și fa faină și mi-am inteles că a fost tangențial, practic, din domeniul în care tu ai activat timp de 20 de ani, pentru că ai un CV fenomenal. Deci, eu am citit interviurile pe care tu le-ai dat. de-a lungul timpului ai colaborat cu brand-uri mari din Franța Dior, ne mai spui tu care Prada da. deci ai colaborat cu reviste și cred că mai colaborezi cu reviste fashion. le înșiri tu că nu vreau să o mit vreuna. și vreau să încep prin a te întreba și o curiozitate Cum ai ajuns în domeniul acesta și în Franța?
Speaker 1:Tu ești o tipă foarte rafinată scris despre filme. Tu ești o tipă foarte rafinată scris despre filme, despre rețete de mâncăruri sofisticate sau mai puțin sofisticate, despre viața pariziană, călătorești. ești implicată în proiecte de vernisaj, ai fost implicată în Timișoara Culturală. Spune-mi cum a început aventura aceasta? Toate au o poveste. Vreau și eu să ascult povestea ta.
Speaker 2:Cred că la un moment dat trebuie să te lași purtat de ce vine către tine. Ce mi s-a întâmplat mie nu a fost nimic ca planificat. Am ajuns să lucrez în Lux, că am mai mult de 20 de ani de experiență acolo, pentru că la bază am o formație de designer, designer vestimentar. Am făcut școala de artă la București și am continuat după aia să studiez arta și designul vestimentar întâi în Norvegia, după care în Franța, și pur și simplu a fost o potrivală astrală, dacă e să-i spun așa. Și am lucrat prima oară la un brand care mi-a plăcea foarte tare, fiind freshly, să zic așa, ieșită de la școală și din cursuri de dizanj vestimentar, la Comme des Garçons. Și totul a început cu Comme des Garçons. Comme des Garçons era practic un vis de copil, fiind un brand japonez extrem de nișat și foarte elitist.
Speaker 2:Și întâmplarea a fost că am trebuit să încep la ei cu un job mic, cum mulți tineri o fac, și după aia s-a ajuns să mi se dea pe mână lansarea unei linii în mod internațional. De acolo am ajuns destul de evident, să zic așa, la celelalte brand-uri, pentru că se căutau evident oameni care se cunoască produsul și, fiind designer la bază, mi era destul de ușor să-mi dau seama care este stilul Prada sau stilul Dior sau stilul, de exemplu, și după aia se adună lucrurile în măciresc, adică cum ne gasom. A fost o școală fantastică și a fost și un început foarte bun pentru că, fiind un lucru extrem de nișat, după aia poți ajunge destul de, să zic așa, organic la celelalte brand-uri și pur și simplu s-a întâmplat. N Nu am căutat, nu am făcut un plan din treaba asta.
Speaker 2:Mi-am dat seama că îmi place foarte mult să lucrez în buying buying-ul, fiind un post foarte strategic, de unde te ajută să fii designer pentru că înțelegi produsul, și mi-a plăcut foarte mult. După aceea m-am orientat către roluri mult mai strategice, dacă vrei, ca șef de produs sau acum, de exemplu, la cât marketing s-a făcut. Acum, de exemplu, sunt pe proiecte speciale, unde mă folosesc de tot ce am făcut până acum.
Speaker 1:Deci ești practic un freelancer. Ai și un blog foarte citit, code Noir, style sau Style da, Code Noir Style, pe care eu îl urmăresc de când știam de față de-aici, știam de blog și pur m-am aflat de Ioana Nicolescu, deci ca să vezi ce înseamnă brand-ul. totuși, auzisem de site-ul tău, unde tu realizezi interviuri cu personalități din lumea culturală, reportaje, când ai început să scrii pe blog, pe site.
Speaker 2:În primul rând îți mulțumesc pentru că așa este. Tu ai venit la mine după ce m-ai citit și mi-ai scris și pe Facebook, și m-am bucurat foarte tare pentru că Cod Noir Style a fost, la început, un loc unde voiam să pun împreună lucrurile diferite pe care le făceam Pentru că făceam proiecte speciale, pentru că mai aveam colaborări cu reviste. Acum nu mai sunt atât de multe, pentru că nu mai avem atât de multe reviste de moda în Franța, în Român, și a fost Marie Claire, a fost Harper's Bazaar. Am început cu el și după aceea cu Dialog Textil, care era singura revistă de profil dedicată industriei textile din România.
Speaker 2:După aceea am fost la Forbes, la PropStyle, însă am urmat aceeași direcție, însă, fiind destul de completă, să zic așa, experiența mea, am simțit nevoie a unui loc unde să pot să vorbesc, de exemplu, de trenduri, dar cum le învățasem. Eu, profesional, vorbind de ce se întâmplă, sunt un om foarte curios, deci mi-era foarte ușor să scriu de expoziții sau de lucruri pe care le vedeam și îmi doream să le împart, pentru că vedeam că multă lume era la fel de curioasă, de exemplu, într-un moment în care second hand-ul și reciclarea erau niște direcții foarte clare și foarte simple în modă și în franța, mai ales dacă lucrai pe partea strategică. La noi încă se vorbea de reciclare, maculatură, borcane, ce știam noi în anii 80. Și atunci mi s-a părut cumva firesc, dacă știu niște lucruri, să pot să le pun într-un loc unde să poată să fie accesibile la cei care sunt interesați, cu atât mai mult cu cât, la început de tot, când am început să vin mai frecvent în România, am avut și niște cursuri de modă Și atunci oamenii mă întrebau fiind vorba de tineri antreprenori sau de persoane care își doreau să facă antreprenoria de modă, și lucrurile s-au legat și rest După aia a într-un blog mai degrabă de lifestyle.
Speaker 2:Mi-am dat seama și că, ca și tine, am avut destul de mulți profesionici din zonă care se uită și care sunt curioși de informație, pentru că după aceea vorbeam separat la evenimente sau în cazul unor proiecte, despre curile acestea și m-am bucurat să știu că cea folosește, că în această idee am făcut Codnort Style, care este dacă și brandul meu de consultanță și de branding personal.
Speaker 1:Iată un brand pe care l-ai construit prin muncă și foarte bine. Ai avut o tehnică de strategie, adică, așa mi s-a părut eu, venind din domeniul nostru, star PR-ului, și citindu-ți blocul de ceva timp, am văzut că exista și o evoluție și este și fire să fie așa. Și am văzut de asemenea că ești foarte implicată în proiecte, așa cum ai spus, de sustenabilitate, și implic făcut multe acțiuni comunitare, inclusiv la adresa unde locuiești tu cu vecinii tăi. Ai organizat o frumoasă sărbătoare. Eu am simțit așa o efervescență când ai anunțat-o și ai pur mai relatat de la fața locului. Ai arătat niște imagini și filmulețe cum cânta un domn la pian pe fereastră și s-au făcut ateliere în poarta blocului din zona Cismigiu.
Speaker 1:Mi s-a părut extraordinar, cum ți se pare? Pentru că tu povestești pe bloc că ai trăit în Franța o sărbătoare a vecinilor, o zi a vecinilor, și ai descris ce trebuie să fie acolo, cum au reacționat românii, cum a fost, care a fost spiritul vibe-ul în Cismegeu.
Speaker 2:Păi, cred că e important de punctat faptul că eu continui să fac dusuri și întorsuri între Paris și București. Cum zic eu sunt curată, pentru că lucrul acesta mă ajută să fiu în contact cu ce se întâmplă acolo. Trăiesc în Franța din 1993. Acum sunt și în București și mi s-a părut firesc să împart sau să aduc lucrurile bune care am văzut că funcționează acolo și care cumva lumea și le dorea. În Franța sensul civic este foarte important. Știu că încă din școală ești încurajat să spui că nu ești de acord cu ceva, să ieși în stradă, să faci grevă. Asta am învățat-o și eu tot acolo, că dacă nu-ți povine ceva trebuie să spui. Și m-a amuzat să văd că la școală, de exemplu, dacă copiii nu sunt de acord cu ce primez la cantină, profesorii îndeamnă să facă greu, să-și ceară drepturile.
Speaker 2:Chestia asta cu drepturile la noi e mai greu. Noi am trăit alte vremuri și Ne informăm, depindem foarte mult de ce spun ceilalți, de ce părere au, ceea ce în Franța se urmă mai puțin. În cazul Și în demersul acesta mi s-a părut important să vorbesc și de faptul că eu am crescut în cartierul ăsta. Eu m-am născut în blocul fix de lângă cel unde stau acum. Deci cunosc zona foarte bine, cunosc Cismigiu și a fost normal după aceea să mă implic, exact așa cum făceam și în Franța, în lucrurile care contau în jur. M-a amuzat faptul că la început, pentru că mă preocupa parcul și Cismigiu, și activistă de mediu o tradiție în Franța și mi se pare o chestie foarte mișto, pentru că unul face ca oamenii din același loc să se cunoască între ei, să se ajute, lucru pe care noi l-am descoperit cumva mai mult când a fost pandemia, când am relaționat poate mai mult unii cu ceilalți într-un cadru foarte ciudat.
Speaker 2:Cred că asta ne tinea un pic normal și de mai multă vreme. Efectiv propusesem să facem ceea ce era un lucru firesc în Franța, această sărbătoare a vecinilor, unde lumea este invitată să propun activități, să vină cu mâncare de acasă, tot în spiritul de a crește și de a avea grijă de o comunitate. La început, evident că lumea se uită un pic așa, pentru că era ideea de da, dar ce o să zică ceilalți? Păi, haideți, să facem ceva. Mai ales că în zonă și în locul în care stau întotdeauna am vrut să facem lucruri și am susținut treaba asta ca și o comunitate importantă în jurul cin. Și la un moment dat cred că dacă cineva face un pas, ce ceilalți fac Și în ideea. Asta a fost toată povestea.
Speaker 2:După aia, când faci un pas, îți dai seama că ai și artistul respectiv care locuiești alături. Sau uite, de exemplu, cum a fost cu interpretul la pian, decât îl duceam cu noi, într-adevăr auzeam pe cineva care exersa la pian, și acesta e un lucru foarte obișnuit în zona asta, având foarte mulți muzicieni care locuiesc și în zonă dar și în blocurile apropiate. Și atunci ideea a venit cumva firesc, dacă îl rugăm să țină un concert, așa cum l-auzim când ne ducem cu noi pentru ziua vecină. Și a fost foarte, foarte simpatic, pentru că după concert muzițeanul a venit și a stat cu noi și era un om timid, foarte drăguț, și evident că mi-am dat seama după aceea că îl cunoșteam de la festivalul Georgenescu, dar asta este altă în.
Speaker 1:Ești plină de poveste, oana, și am văzut că tu și promovezi mici antreprenori din cartier, că toți povesteai de cartierul în care te născuți și ai crescut. Am văzut că nu ai ezitat deloc să faci o reclamă absolut dezinteresată unei patrisării din zona, unui domn care îngrepa la încălțăminte. Poate nu știu dacă mai există atâtea menea, nu mai știu când era scris materialul, dar știi de ce te admir? Pentru că de obicei, și nu o spun maliți, cu maliciozitate, unii oameni, când au stat mult undeva în Occident și vin așa cu niște aere de știi ce vreau să spun de superior, să fie elegantă. Tu l-ai făcut, comparații, tu nu faci comparații. Mie asta îmi place, echilibrul acesta și decența pe care tu o afișezi când seriozitatea, că despre asta e vorba, nu preușești să păstrezi acest echilibru Pentru că totuși Franțaată, eu n-am văzut nici comentarii pe Facebook sau vreo aluzie de comparație, și asta mi se pare un lucru, că mai mult exemplu, mai mare exemplu de aia așa e, decât dacă ai venit cu o critică.
Speaker 1:Eu știu cum fac alții, sunt tentați, am saruștiu cât un tenerife și vin aici, mamă, cum e, uite cum eram tenerife, dar aici deci tonul face muzica până la urmă, nu Că tot vorbeam de muzică, cum reușești, e o chestie de educație. Eu sunt convinsă de treaba asta, dar cred că mai e un ceva. Dacă vrei să ne dezvălui, să învățăm și noi să cu foarte mult că și tu vezi lucrurile la fel.
Speaker 2:Și da, îmi vibrează cu mine când spui tu nu face muzica, pentru că este o fază pe care am auzit-o tot timpul, copil fiind, de la bunica mea, când ne încurajă să fim foarte atenți când ne relaționăm cu ceilalți, și cred că finalmente despre asta este vorba. Cred că am avut foarte mult noroc în viață. Cred că am avut foarte mult noroc când sunesc tot felul de oameni, și unii oameni foarte importanti și foarte sus, și cu cât oamenii ăștia erau mai sus, cu atât erau mai simpli, ceea ce se alinea cumva și cu ce-am învățat acasă și cu educația pe care am avut-o, pentru că dacă vin într-o familie unde membrii erau foarte cunoscuți, întotdeauna mi s-a spus ai grijă de numele pe care îl porc, dar ce faci tu ca să mergi numele acela, atunci lucrurile astea se leag, că mai e o chestie. Eu cred că dacă ești în aloc și înveți lucrurile acolo și stai și multă vreme, adică atâta timp că să-ți dai seama de cum e viața, cum sunt oamenii, cum este sistemul respectiv, și ai norocul să-i impresionezi, și cu alte țări De exemplu pe Disney am lucrat mult și cu China și cu India, unde am învățat alte lucruri. Am învățat să port o negociere cu un turc, o negociere cu un indian de a-și unui același lucru, atunci îți dai seama că nu este un clișeu Cu cât știi mai mult, cu atâta știi mai puțin.
Speaker 2:Și mi se pare greșit să faci o comparație între două lucruri care nu se pot compara. Uite, de exemplu, oamenii din modă. De multe ori mă întrebau cum crezi că este moda din România față de moda din Franța? Corect, dar sincer nu ai cum să compara, pentru că ar fi ca și când aș compara un copil la liceu cu cineva care iese de la facultate. Uite, la noi moda, de exemplu, este o chestie relativ recentă, de 30 și ceva de ani.
Speaker 2:Noi încă nu avem un sistem, încă ne chinuim să lucrăm cu o industrie. Am avut, de exemplu, multe producții care acum nu mai e. Nu mai avem fabrici, nu mai avem, de exemplu, resurse propri proprii ca fabrici care să facă materia primă, să facă bumbac, să facă trisături din lână, să o proceseze. Le cumpărăm din alte părți, în Franța. Sunt lucruri care au evoluat de poate sute de ani. La fel, când aud că lux în România, nu poți să compari ceva ce la noi este încă o dată nouă și destul de fresh cu industrii ca Anglia sau Franța care sunt de la fel de sute de ani, nu ai cum. Și atunci te-am zis de fiecare dată că am pretestat că sunt un om pozitiv, să ai de fiecare dată ce este mai mișto din fiecare parte și să încerci să faci tu ce mai bun cu treaba asta. Uite, de exemplu, în România ai un internet foarte bun. Cred că merge. Poți să faci foarte multe lucruri.
Speaker 2:Sincer, îmi e dor de internetul românesc, că sunt în franța unde internetul este mai prost Și multe alte lucruri de genul ăla. Dar cred că dacă te focusezi pe partea faină, pe chestia pozitivă, și iei lucrurile cele amenei într-o parte și din alta, reușești să faci tu propriul tău lucru, pentru că comparând nu faci decât să subliniezi ceva ce nu e plăcut, și asta nu cred că ajută pe nimeni.
Speaker 1:Este cu atât mai important că ai vorbit despre acest echilibru, că ar trebui menținut. Sigur, educația primordială, și aici sunt carențe, din păcate, dar sunt și decenile de comunism care, din păcate, au lăsat niște urme neplăcute și greu, greu de șters. Dar să sperăm, cu generațiile care vin, că lucrurile se vor ameliora. Și eu sunt de acord, ca și tine, că nu trebuie comparată merec cu PR și trebuie să vedem forțile bune și atât, nu să facem comparații, să vedem în câți ani am ajuns la nivelul Germaniei sau Mării Britaniei sau nu știu cărei țării în Occident care are tradiții. Cum spuneai de Ioan. Am și eu încă o curiozitate. Păi, ai lucrat cu bogați. Cum este să lucrezi în industria luxurii? Uite, așa. Sunt o femeie curioasă acum și vreau să-mi spui că ai pătruns, ai avut acest privilegiu, bineînțeles, profesional, de a lucra într-o industrie unde toată lumea are acces.
Speaker 2:Cum comunicarea Hai să-mi duc bucățele ce te-a plăcea ție, așa hai să luăm pe direcții că ar fi multe de zi și sunt multe chestii foarte haioase și foarte situații, adică la ce te gândești în primul rând și după aia de acolo, de exemplu, dacă lucrați o zi în Bălescă aveai un birou sau aveai un spațiu unde lucrai.
Speaker 1:mai aveai colegi. Cum erai tratat? Colegii francezi erau din diverse țări superiori, cum erau? Te-ai întâlnit vreodată cu unul din mai mari case, dior de exemplu? Da cum să nu? Cum se comportau, ce pretenții aveau? Asta voiam să știu. Am mai nu știu ce șef român ai avut. Nu vreau să facem comparații. Știu ideea că ei sunt și ei oameni. Da, știu chestia asta. dar ai avut vreo clip, așa o temere sau Bine, tu ai și trăit în Franța de mult, nu știu eu, de exemplu, sigur că aș fi foarte emoționată Dacă mi-ar fi prezentată. Aș fi prezentată unui daramite În cadrul de business, unde lucrurile nu trebuie să De agreși. Ai simțit pe vara aceasta unei responsabilități?
Speaker 2:Nu, Dar zic de ce. Cred că tot de acasă se trage chestia asta, Pentru că părinții mei, lucrând în domeniul artistic în România, că tata a fost un scenograf foarte cunoscut, și nu o spun. Eu am fost surprinsă să aud asta de la oameni cu care colaboram pe alte proiecte și care îmi spuneau că îl știau. Eram deja obișnuită de mic să stăm în casă, oameni foarte cunoscuți care erau și ei umani, Și da veneam acasă de la școală și la atelier era Seuș Nicolaescu, sau putea să fie Caramitru, sau putea să fie Anca Söni, care era prietenă cu mama. Și atunci, dintr-o dată, tot ce este om foarte cunoscut pe mine nu mă impresionează. Mă va impresiona însă calitatea omului Și am avut norocul având o educație foarte bună. Știu și vorbind mai multe limbi.
Speaker 2:Știu că ăsta a fost unul dintre criteriile pentru care am avut evoluția, pe care am avut-o, pentru că în mediul ăsta este vorba de detalii, de finesuri, de formă. Uite un exemplu foarte amuzant Când am început să vin mai des în România și scriam mail-uri, au fost oameni care au avut coajul să-mi zică. Măi, am impresia că îmbalez așa și zic direct lucrurile. La mine era o chestie de politete, că așa m-am învățat în Franța, Pe când eu am primit mail în care era scris aștept răspunsul tău. Dacă eu traduceam multa mod franceză, reașea foarte bizar, Pentru că nu poți zici aștept ceva, Spui mi-ar părea b.
Speaker 2:Pe de altă parte, lux este un loc care te învață că efectiv nu există limite, ceea ce este foarte bine, pentru că îți dă o libertate și o relaxare cumva foarte mare Și se cer foarte multe lucruri, adică trebuie să fii performant pe extrem. De multe nivele mele a fost faptul că, învățând să scrie franceză și scrie foarte bine franceză, veneau și francezii să-și corecteze mail-urile la mine, ceea ce din start pune problema. Altcumva Lucrez cu echipe și foarte diverse, dar și din locuri foarte diferite, cu experiență sau de nații diferite, ceea ce are și este un plus. Nu ai noțiul de rasism, de exemplu, cum se poate pune la noi, ci important este ce face omul respectiv Și da întâlnești oameni foarte cunoscuți. S-a întâmplat s-o dau și peste Margiela la Hermes și să nu știu că este el cu sună foarte discret. S-a întâmplat să-l văd și pe John Galeano, înainte de marele accident că am colaborat chiar pe ultimele trei colecții, la Dior, la tot ce este showroom, și să vezi că sunt niște oameni, unul brilianți, de la care aici de învățat. John Galeano, de exemplu, trebuia să știi să argumentezi ceva dacă vrei să-i propui o chestie.
Speaker 2:Un om briliant, La căsirei Cavacubo de la Comde Gasso, o persoană extrem de discretă care atât timpul brăcată la fel cu o cămașă blămarin și cu un pantalon blămarin, de unde mi-ți dai seama că banul nu este ceea ce credem noi că este. De multe ori oamenii aceștia sunt extrem de simpli. Dacă spun simpli, un om care cu adevărat are banul să vă îmbrăca în brendul din cap până în picioare, să vă îmbrăca în chestii extrem de discrete. Și ce mi-a mai plăcut este că oamenii care au foarte multe rezultate, să zic așa, își cresc și copiii în același respect.
Speaker 2:În Franța, de exemplu, este o vorbă care zice vivons heureux, vivons caché, și este un lucru, cum să zic, este moto pentru prin care foarte mulți oameni extrem de bogați se ghidează. N-ai să vezi mașini foarte evidente. O să se îmbrace cu anumite branduri. De multe ori sunt branduri precum COS sau precum UNICLO. Oamenii aceștia se încință copiii să aibă un anumit respect față de oameni Din star. De exemplu, în Franța, dacă cineva era îmbrăcat din cap până în picioare în brand-uri, nu era cineva care avea bani, Dar era cineva care a încercat să arate caide ceea ce este o mare diferență Și se vede.
Speaker 1:B cunoscător. Toate aceste detalii se văd. Mulțumim, iona, că ne-ai împărtășit și nouă Sunt foarte interesante lucrurile pe care le-ai dat. Iată avantajul de a crește de mic în lumea unor celebrități. Mai vorbeam cu un scritor am avut podcast acum ceva timp care spunea la fel că el, când era micuț, a stat pe genunchiul lui. Nichita Stănescu vorbea în case, veneau frecvent al scritori, deci lumea aceasta. El a crescut și se simțea ca peștele în apă. Și evident se explică și ceea ce ai spus și tu la rândul tău, și este foarte, foarte logic. Asta îmi place. Ai o logică a expunerilor extraordinară. Și pentru că ne apropiem de final, aș vrea să îmi spui cum e cu cochetarea ta cu literatura. Sunt așa de insipit, chestia asta cu cochetarea. Dar hai, să vă schimb. Am văzut că ai publicat. Ai publicat în Neterminația de Iubire. Ai mai publicat și în alte reviste de cultură, cred că și în Ficțiunea, dacă nu mă înșel, revistea Ficțiunea. Mai de gând cumva oare să scrii o carte?
Speaker 2:Că nu am găsit o carte scrisă de Iulian.
Speaker 2:Nu, nu, ficțiunea n-am publicat. Prima ficțiune a fost cea pe care m-a încurajat Violeta să o scriu, incitată de Marieta care a fost capul răutăților. După ce am scris nuvela aceea, care a fost un divertisment care m-a amuzat, pentru că eu în continuare nu mă consider un om care scrie, ci un om care știe să scrie mail-uri. Asta am învățat, da, mi s-a părut o jocă binevenită. Violeta m-a întrebat și chiar vrea să scu cea mai consistent. Recunosc, am fost foarte flatată, dar mi se pare că este un loc destinat unor oameni, de exemplu ca tine, oameni care cu adevărat scriu. Eu cred că am doar foarte mult noroc să fie apreciat mica mea joacă și să fie apreciată de oameni pe care apreciez eu, ca tine sau uite, pe exemplu ca alți jurnalisti, ca Marius Constantinescu, care a fost primul care m-a încorajat să scriu, cât și Florin Egutiu, care m-a invitat cu drag să public ceea ce publicam pe site sau să scriu lucruri speciale pentru el pe Republica.
Speaker 2:Mi-ar plăcea să mă joc cu un scenariu, dacă e să spun un scenariu, dacă e să spun Cartea. Încă mă sperie că nu am exercițiu și mi se pare că trebuie să fiu extrem de organizată și de structurată, și exercițiile mai scurte mi-au reușit. Dar voi continua cu siguranță cu blogul, pentru că îmi place foarte mult exercițiul de interviu, unde mi se pare important să și să ascult pe celălalt și să ascult puțin izonul lui de confort Și, asta fiind ceva ce îmi place, recunosc să reciduiez. Poate chiar am să te chem și pe tine să văd cum ne putem juca pe treaba asta.
Speaker 1:De ce nu mulțumesc, ioana, ați fost așa or-o lume, eleganță, mai ales în toată nebunia care se petrece zilele acestea nu numai la noi și în lumea. Eu îți mulțumesc că ne-ai împărtășit din așa frânturi, secvențe din experiențele tale, întâmplările tale, din tot ceea faci tu Fă-te. Felicit încă o dată Lumea să te citească pe cod NuArtsStyle, site-ul tău, și să te urmească și pe Facebook. Ești foarte simpatică și acolo cu pisicile tale.
Speaker 2:Mersi mult de tot și deja faptul că mă citești și că m-ai invitat să facem podcastul, să întreună pe care de mult am zis că-l facem De când Mă onorează, și mă bucură foarte, foarte mult pentru că cred că e ceva ce ne doream amândouă de ceva vreme și mă bucur că, uite-te, am găsit echilibrul potrivit și momentul să putem să-l facem și să fie și o energie bună din ambele părți. Mulțumesc mult de tău.
Speaker 1:Corina, Pentru ce ai plăcerea de partea mea. Calitatea întotdeauna trebuie promovată. Asta e ceea ce doresc eu și tu miroși a calitatea de la o poștă. Ce să spun. Nu mai e nevoie. Ți-am funoscut și așa, și te vor cunoaște și cei care ne vor asculta.
Speaker 2:Cred că ține mult și de contextul în care am crescut. Am avut norocul să fac parte din generația Cumpătul, deci cei care vor recunoaște aici, cred că destul de mulți, pentru că cred că sunt oamenii care te ascultă. Pe vremea mea, doamne, cum sună? și e vorba de finalul de anii 80 artiști erau toți grupați în niște uniuni și aveam niște locuri unde mergeam cu toți în vacanță, la Cumpătul, unde ne regăseam și făceam cu toții o petrecere de Sfântul Ion Și eram toți Ionii, să zic așa, culturali, dar nu conta Ce erau Oameni din cinematografie, oameni din teatru, trăitori, muzicieni, artiști, artiști plastici, și eram cu toți împreună.
Speaker 2:La fel și la casele de creație de la Brand, de exemplu, vara, unde era o casă mai mică, fiind vorba de fosta casă de iarna a reginei, unde, de exemplu, tu puteai să te regăsești cu Dan Vigore care s-a bucat să sunte la pian Și era normal. Era un om normal care făcea lucruri normale și te bucurai că puteai să-l vezi acolo. După ce aveai privilegiu, poate să-l vezi pe scenă, la fel cu actori. Am avut, de exemplu, oameni care aveau grijă de noi, ca cum să spun acum încerc să mă gândesc la tot. Evident că acum nu o să-mi vină, uite ca Mărginanu care venea cu Maria Ploaie, cu soția lui.
Speaker 2:Suntem și prieteni de copilărie cu Petru Mărginanu, care după aia a devenit și este un mare compozitor de muzică de film. E un lucru foarte firesc și îți dai seama că nu celebritatea contează Și este un cadru foarte frumos. Adică ne-am format frumos, ca să zic așa, setup mental de copii. Ești foarte încurajat să faci lucruri Și eu, că am avut doi părinți artisti, întotdeauna mi s-a spus, mie și sorii mele încearcă tot ce vrei să faci. Am fost încurajată să testez de toate. Cred că de asta am și ajuns să scuze, de fapt, pentru că ideea era cât timp îți place ceea ce faci? testează să vezi dacă vrei să mergi mai departe cu și ceramic. Am testat și pictură, am testat și scenografie, pentru că ideea asta era găsăi să fii tu bine. Și cred că asta m-a ajutat să fiu poate mai puțin impresionată de un nume când îl întâlnesc și să văd mai degrabă omul și calitatea umană și să văd cum relațumim pentru vizionare.