RETEAUA DE POVESTI
RETEAUA DE POVESTI
Cristina Nemerovschi, când inima vorbește: autenticitatea în literatură și în viață (S8; Ep 119 )
Revenirea fulminantă a Cristinei Nemerovschi în lumea literară românească este sărbătorită în acest episod special al podcastului "Rețeaua de povești". După aproape șase ani de absență, autoarea a 18 cărți ne dezvăluie procesul creativ din spatele celui mai recent roman al său, "Aici e inima mea" - o lucrare profundă despre iubire, sacrificiu și redescoperire personală.
Cristina ne poartă printr-o călătorie fascinantă a evoluției sale ca scriitoare, de la cărțile controversate care i-au adus eticheta de "nonconformistă" până la maturitatea emoțională reflectată în noua sa operă. Cu sinceritate dezarmantă, ea împărtășește provocările întâmpinate în timpul scrierii acestei cărți - doi ani de lucru intens, perioade de depresie și anxietate, dar și descoperiri personale semnificative despre natura relațiilor umane.
Un aspect captivant al discuției este felul în care pandemia a influențat relația Cristinei cu soțul ei, Alex, împreună cu care a fondat editura Herg Bernet. Acest moment de pauză forțată i-a determinat să reflecteze asupra dinamicii de cuplu, generând întrebarea centrală a noului său roman: cum putem fi complet dedicați partenerului nostru fără a ne pierde propria identitate? Cristina explorează cum tiparele emoționale moștenite de la părinți ne modelează relațiile adulte, oferind perspective valoroase despre echilibrul dintre sacrificiu și dezvoltare personală.
Descoperiți povestea unui autor autentic care a înfruntat critici virulente și prejudecăți, rămânând fidel viziunii sale artistice. Aflați despre posibila revenire a editurii Herg Bernet și nu ratați lansarea cărții "Aici e inima mea" pe 24 aprilie la Cărturești Carusel - un eveniment ce promite confesiuni sincere și conexiuni profunde cu cititorii. O discuție captivantă despre literatură, vindecare emoțională și puterea autenticității.
Podcastul poate fi ascultat pe Apple Podcasts, Google Podcasts, Amazon Music.
Devino suporter al podcastului aici: https://www.buzzsprout.com/1884756/supporters/new
Mulțumesc!
The podcast can be listened to on Apple Podcasts, Google Podcasts, Amazon Music.
Become a supporter of the podcast here: https://www.buzzsprout.com/1884756/supporters/new
Thanks!
Muzica. Bine ați venit. La rețeaua de povești, un podcast realizat de Corina Ozon. Nu uitați să vă închipuiți cine este la rețeaua de povești Cristina Lemerowski. Bine ai venit, Cristina.
Speaker 2:Bine te-am găsit, Corina, și bine-ați găsit și pe ascultătorii tăi.
Speaker 1:Cristina, ești în premieră, ca să spun așa, la rețeaua de povești și bine ai revenit și în lumea literară, pentru că acesta a fost pretextul, de fapt, invitației. Bine, eu te-am mai invitat la alți ani, când era pandemie și nu s-a putut. Dar acum bucuria e cu atât mai mare cu cât vorbim despre noua ta carte. Aici e inima mea, cu care tu ai revenit în forță, și mă bucur și ne bucurăm. Vorbesc acum numele și altor autori care au trecut pe la Herg Bernet sau nu au trecut. Talentul tău de scritoare este validat de mult. Nu mă are nevoie de nicio altă etichetă sau alt comentariu, cel puținul din partea mea. Ce să vorbim? Tu ai scris 16 cărți, nu.
Speaker 2:Chiar 17-. Asta e a 18-a, și glumeam așa că e cartea de majorat. Dacă scrisul ar fi un copil, acum, uite, am plinit vârsta de 18 ani, e matur. Mersi mult pentru cuvintele frumoase. Știi că de la început simpatia noastră fiecare pentru scrisul celălalt a fost foarte reală și foarte entuziastă, pentru că eu mereu ți-am citit cu cel mai mare drag cărțile și m-ai fascinat, și cred că tu ești autorul care se reinventează cu fiecare carte și e foarte rar asta în lumea literară, așa că tot ce ai spus tu frumos despre mine e adevărat și din partea mea pentru tine.
Speaker 1:Mulțumesc. Da, știu că tu spuneai despre reimendare, dar acum e vorba despre tine. Tu ești invitată special la acestui podcast și eu aveam așa o curiozitate și cred că mulți o aveau. La fel cum este și cum se întâmplă și în căsnicile marilor artiști Tu ești cu Alex căsătorită de foarte mult timp. Alex era editor cumva, și tu că și tu corectai la un moment de an malul scris că el nu făcea față. Era o perioadă în care Herg Bennett efectiv a saltat de texte Și nu știu mereu. Știi, te întreb dacă nu există invidia aia, știi între artiști, adică nu neapărat între tine și Alex. Alex a apucat și el să publice două cărți fabuloase, dar așa, tu fiind și scritoare, și o scritoare foarte bună, consacrată, cum, Cum mă gestionai emoțiile astea față de un manuscrit.
Speaker 2:Să zicem, E o curiozitate personală. Da, între mine și Alex niciodată nu s-a pus problema de invidie, ba, din contră, Fiecare știe cum să-l sprijină pe celălalt, pentru că noi deja am făcut 25 de ani de când suntem împreună și ne cunoaștem foarte bine. Noi suntem genul ăla de cuplu care vorbește ore întregi. În fiecare zi stă și vorbește șapte-opt ore. Toți prietenii sunt mirați și șocati Băi, încă mai aveți lucruri de vorbit. Nu le știți pe toate Și noi, vorbind așa foarte mult, ne știm și punctele vulnerabile. Știm exact acolo unde poate avem nevoie să fim încurajați și unde nu avem neapărat încredere în noi așa cum ar trebui.
Speaker 2:Și știm exact cum să ne motivăm. El știe întotdeauna ce să-mi spună ca să-mi dea încredere în mine. Dacă vede un pic că am intrat cu scrisul într-o zonă moartă în care tergiversez și amând să mă întorc la carte, el știe exact ce să-mi spună ca să mă împingă și să mă pună pe drumul bun. Deci nu a fost niciodată între noi vorba decât de sprijin. Bineînțeles că știm toți.
Speaker 2:În fața manuscrisului apar tot felul de stări, și mai bune și mai rele momente în care te îndoiești, mai ales eu. Acum am făcut și o pauză foarte lungă, N-am mai publicat o carte de cinci ani, jumate, șase, cred aproape. Am avut cu cartea asta foarte mult, foarte mult de furcă și am avut o relație complicată. Cred că tu știi, la cărțile mele mai vechi scriam foarte repede. Mai vechi scriam foarte repede. Stăteam eu drept cu o carte în cap câteva luni, dar apoi, când trebuia să o scriu, câteva săptămâni și era gata. Ei bine, la cartea asta am scris doi ani și de multe ori m-am gândit că nu o să pot să o duc la capăt. E și o carte densă și un pic Chiar și pentru cel care o scrie e foarte tulburătoare. De fapt, nu un pic, e foarte tulburătoare. Și a fost un proces complicat. Chiar am avut o relație cu manuscrisul ăsta, o relație tumultoasă.
Speaker 1:Da, și e foarte consistent în sentimente și e foarte puternică emoțional. Așa am presimțit-o încă de la primele pagini. Tu ai darul acesta să intri în miezul poveștii și să captezi atenția cititorului încă de la început, și cred că a fost unul dintre ingredientele pe care le-ai folosit și pentru care ai avut absolut toate cărțile citite La tine. Tu ai avut succes cu absolut toate cărțile, adică fiecare carte la vremea ei a fost în top. N-a fost niciuna slabă, cum se întâmplă la autori să mai clacheze, să nu fie la noțimea fanilor, așteptărilor fanilor. Tu aveai comunitate, exact ca unor star rock. Aveai fanii tăi care veneau la evenimente înainte de pandemie, făceau cozi la autografe, se întrebau diverse lucruri. Tu, la tineri ai avut mereu așa o priză, cristina, și faptul ăsta, că spiritul ăsta tânăr nu este și ăsta un factor decisiv în abordarea unor subiecte, că și aici ai o tență așa ștengărească, tinerească, în cartea asta, cum reușești.
Speaker 1:Nu ca a fi bătrâne, nu ca a fi bătrâne doamne, dar noi vorbim de știi că autorii se maturizează pe măsură tu îți păstrezi prospețime de la început, cum faci?
Speaker 2:Da uite chiar ce spuneai tu acum că și asta e o carte care transmite multă emoție. Tocmai scrie o cititoare care a terminat-o și mesajul ei a fost foarte scurt. A zis am plâns până m-am tăvălit pe jos și, mă rog, cu stări din astea am vomitat, am trecut prin niște somatizări mai puternice decât la o altă carte. Poate, da uite, mersi frumos pentru ce. Ai zis că fiecare carte și-a găsit publicul așa de-a lungul timpului. Este adevărat. Și cred că ce mă bucură pe mine cel mai mult este că n-am căutat cu fiecare carte să văd ce se scrie într-o anumită perioadă, să încerc eu să fiu pe placul publicului și pur și simplu am redactat viața mea din momentul respectiv, chiar dacă, bineînțeles, sunt cărți de ficțiune și nu sunt cărți autobiografice 100%.
Speaker 2:Dar toate stările mele dintr-o anumită perioadă, toate problemele, toate visurile și tot ce a fost bun și tot ce a fost rău, am pus în cartea pe care o scrieam în momentul ăla. Și poate că și de asta ele au o evoluție organică, poate că ele alcătuiesc un tot. Încă nu-mi dau nici eu seama exact, dar cred în scrisul autentic. Adică tu știi de fapt că am vorbit foarte multe ori împreună despre lucrul ăsta, cred în autenticitate, cred că în momentul în care cauți o rețetă și te intereseze așa, să vezi ce prinde, așa, și să scrii mai superficial, mai fals, și oamenii simt asta și chiar dacă poate te citesc, poate sunt încântați, nu rămân acolo pentru o perioadă lungă de timp.
Speaker 2:Eu am avut marea bucurie și surpriză că și după perioada asta lungă de absență am primit multe mesaje acum foarte entuziasme, atât de la cititori când au văzut că a apărut o nouă carte în care se vede că pun foarte mult sentiment. Adică nu primesc mesaj așa de complezență, primesc declarații, primesc tot felul de Mesaj așa plin de bucurie Și cred că asta se vede că ajung cu mesajul acolo unde trebuie. Pentru mine a fost ce m-a motivat să continui să scriu, pentru că cred în lucrurile foarte intense. Și dacă probabil aș avut un răspuns mai moderat față de scrisul meu, probabil că undeva pe parcurs aș fi zis că poate nu merită, poate nu mă bucură de mult, mă motivează. Dar uite bine că n-a fost cazul n-a fost cazul.
Speaker 1:Așa este. Și totuși, după șase ani de absență din peisajul literar, să nu te uite oamenii, într-o lume în care lucrurile se schimbă, știm foarte bine că foarte mulți scriu, se scrie mult, se vinde, poate mai puțin E și asta o performanță, pentru că tu ai pus așa o împrentă puternică, probabil prin cărțile tale. Și acum nu te periesc, eu n-am niciun interes public la Herkberlet, nu știu ce ar crede unii, dar ăsta este adevărul. Tu știi că am mai spus lucrurile acestea și apropo de faptul pe care vorbeam mai înainte, că tu crezi în scăitura autentică, îl știu foarte bine. Și să știi că mi-au rămas în memorie niște lucruri pe care tu le-ai postat pe Facebook și au avut foarte multe reacții. Unul dintre ele era că ceva de genul spuneai să știi că tu cu Alex erați transformat o echip, deci editura Herg Berners prin asta se caracterizează.
Speaker 1:Și spunea ceva de genul că oamenii au impresia. Unii au impresia că a scrie bine trebuie să folosești cuvinte pumpoase și metafore și figure de stil și să fie textul încărcat ori a scrie simplu este cel mai greu. De fapt A spune lucrul și așa este Și simplitatea aceasta probabil, care de fapt emite un omite, un fel de e sofisticat. Știi chestia aia ca a fi sofisticat e simplu, și invers. Iată la Herb Bennett ați și format o echipă de autori care, odată ce Herb Bennett a închis ușile și sper să nu fie pe perioadă nedeterminată în timpul pandemiei autorii și-au găsit mai departe vocea. Nu și-au pierdut-o. Dar ca să revenim la tine, cristina, ai început, hai, să luăm așa un pic și din trecutul tău, că poate oamenii nu toți știu. Ai fost acuzată de satanism, ai fost plamată, ai scris cu dragi, cu vampiri, cu toate poveste Despre alcool și sex nu mai vorbim.
Speaker 2:Da uite, chiar e foarte drăguț că.
Speaker 2:Adică, e foarte interesant că ți-ai amintit de asta cu sânge satanic, pentru că exact la lucrul ăsta mă gândeam de curând.
Speaker 2:Știi că a fost acum o controversă cu o piesă de teatru, oamenii au spus că a lezat sensibilitatea creștină.
Speaker 2:Și mi-am amintit exact ce mesaje primeam eu după ce a apărut Sânge satanic, romanul meu de nebun ieseră cartea, ci doar titlul. Spuneau vai, acum că a ieșit romanul cu așa un titlu, o să fim damnați, o să ne fie foarte greu, românia, o să intre într-o groapă, o să fie de noroțire. Și un pic în minte făceam paralelă cu mesajele astea pe care boemă cu facultatea de filozofie, pe urmă lucrasem în presă, la un site de muzică rock, adică eu îmi urmasem pasiunile astea cu cititul, cu filozofia și pe de altă parte cu muzica, cu stilul ăsta rock nonconformist, și nu primeam niciodată niște mesaje așa de ură pentru ceva ce făceam și care, bineînțeles că nu le zape nimeni. Adică, eu încercam să fiu bună în ceea ce făceam, fie că scrieam articole rock, fie că făceam referate la filozofie, și la fel și cu cartea. Mie mi se părea uite, am scris o carte așa cum mi-ar plăcea mie să citesc.
Speaker 2:Pe undeva intuiam eu că este mai nonconformistă, că e un limbaj așa mai brutal, dar pe de altă parte era și realistă. N-aș fi putut să o scriu altfel Și am fost un pic nepregătită pentru genul ăla de mesaje. M-au afectat. Pe moment nici nu mi-am dat seama că mă afectează neapărat. Priveam și partea bună. Toată lumea spunea vai. Dar e extraordinar că se vorbește atât de mult despre carte și că strânește controverse pentru că, uite, așa pentru tine e o șansă să ajungi la un public larg.
Speaker 2:Și este adevărat, pentru că, fiind prima mea carte și venind și de la o editură nou înființată, a fost ca un brânci pe care l-am primit Și într-adevăr cartea a ajuns la mulți oameni, a ajuns și acolo unde trebuie dus, la persoane care au știut să o aprecieze, pur și simplu, adică nu să se sperie de titlu sau de limbaj. Dar după o perioadă, după ce s-au mai așternut niște ani, mi-am dat seama că m-a afectat sără comentariile astea Și îmi dăduse așa o perspectivă mai brutar-realistă asupra societății, pe care încă o mai am. Și acum, adică, stau și mă gândesc uite, oamenii au o concepție cu foarte multe prejudecăți despre artă. În continuare, când apare ceva mai ieșit din tipare, ei spun orică, nu e bun, orică, o să se întâmple ceva, o nenorocire, pentru că a apărut genul ăla de artă. Și cred că asta vine și din școală, că noi știi cum se întâmplă în manuale sunt aceleași texte, sunt textele pe care le-a studiat și mama mea și bunica și tot ceva mai departe.
Speaker 2:Și văd că dacă Lisa îl spune în școală un pic mai clar, că e bine să existe diversitate în arte, e bine să existe provocări, e bine că arta să te scoate din zona de confort până la urmă ăsta e unul dintre marile avantaje, că te face să vezi și alte perspective, să-ți pui întrebări. Așa dacă îți tot livrează ceva, am tu deja știi, e predictibil, ajunge să nu mai facă mare lucru pentru tine arta. Dar da a fost destul de ciudat cu acele mesaje, așa foarte bine, și erau așa mesaje foarte violente. Adică nu ți-i imagina că doar îmi spunea cineva a titlu ăsta e o mizurie de carte, n-o să o citesc. Nu începeau să-mi ia să blesteme fabilie rude. Și chiar a intervenit asta și în viața reală.
Speaker 2:Deci aveam un hater care urmărea pe mama mea la serviciu ei. Mama lucra pe vremea aia la ambulanța București și băiatul respectiv dădea telefoane acolo oamenii îi țau, îi punea niște probleme serioase. Deci nu se limita doar la internet, a fost un fenomen așa destul de serios. N-am ajuns până la fi frică să merg pe stradă sau să mă uit mereu peste umăr, dar poate că o persoană mai, nu știu, mai ușor de impresionat sau mai anxioasă ar fi intrat într-un vârtej care ar fi dus-o spre o depresie, spre ceva destul de rău.
Speaker 1:Da, cu siguranță, pentru că oricum societatea când nu e pregătită pentru ceva nou, reacționează mereu agresiv, violent, respinge. Vedem ce te întâmplă și cu tehnologiile, cu artificial și tot ce ar fi inovativ, Și de la oameni care poate nu au utilizat niciodată instrumentele. acestea nu au auzit.
Speaker 2:Da, păi, știi cum se zice că întotdeauna te sperie ceea ce nu cunoști, ceea ce nu înțelegi. Și în loc să faci efortul ăsta de a înțelege, care poate ți se pare dificil sau ți se pare că n-ai motive, te refugiezi cumva în frică. Asta e o respinge foarte agresivă, și agresivitatea face rău și celui spre care o îndrepti, dar îți face rău și ție bineînțeles, adică îți blochează calea spre a evolua spre a cunoaște lucrul ăla și mai degrabă, trecând peste fricile tale și începând să cunoști, îți faci ț eu un mare bine.
Speaker 1:Așa este. Oricum, editura Herk Bellet a avut multe suferi de-a lungul existenței, pentru că a fost pusă la zi de nenumărați critici, de voci destul de cunoscute și etichetate ca fiind așa și pe dincolo, că promovează literatură de proastă calitate sau literatură din aceasta vulgară și tot felul de alte chestii care, culmea, acum le regăsim în multe elemente, le regăsim în literatura autorilor foarte, foarte cunoscuți, pentru că până la urmă asta este modernism, adică nu putem să stăm pe loc. Dar așa, cum spuneam, când cineva se sacrifică mereu și când sparge niște prejudecăți oalele, se cam sparg. Și în capul lui Cristina, pentru că iată, ai fost etichetată și satanistă și ai avut volumul cu Anghelescu și care pe mine m-a amuzat teribil, acel volum în care este o parodie, și bine, cu o terte elegant-virulentă la adresa unor oameni, și ei cunoscuți și încă în viață din literatură.
Speaker 2:Iată care a fost ultima, să zic așa, carte înaintea acesteia, rockstar, sau ce cartea e publică, nu au fost răzgrătiții, și pe urmă a mai fost cartea aceea Fantasy Cronicile fetei Lup peste care sărac. A venit pandemia și n-am mai apucat să fac absolut nimic, n-am mai făcut niciun fel de promovare. Deci practic a rămas acolo undeva.
Speaker 1:Deci practic a rămas acolo, undeva. Oricum, trebuie să le spunem celor care ne ascultă că tu ai făcut un pionierat în literatura dark adresată a tinerilor, pentru că la noi nu exista acoperită nici aceasta literatura pentru adolescenți. Erau doar importuri care nu se potriveau de multe ori cu și formele, acelea fără fond. Și iată, cristina, că după ani în care ai publicat atâtea cărți pentru adolescenți, pentru tineri, eu consider că această carte, aici, inima mea, reprezintă o turlură în care era ta scrisă și ai schimbat măcazul spre zona aceasta, cum v-am spunea mai devreme, a maturității emoționale pe care orice scritor până la urmă ajunge, cum a fost pentru tine. Ce resort a stat la bază acestui turnus? Cum s-a întâmplat?
Speaker 2:Da, păi, cam la fel, cum s-a întâmplat cu fiecare carte. Reflectă o perioadă din viața mea și chiar o perioadă care s-a copt mult timp până când a ajuns să se manifeste în cartea asta. Am avut niște ani destul de lungi cu depresie și anxietate, în care m-am apucat să citesc că este o nadămută psihologie, adică practic tot ce găseam de psihologie citeam Pentru că îmi doream să aflu ce se întâmplă cu mine, să merg acolo la principiul de unde porniți sărălucl. Adică nu vroiam doar să caut un tratament și să încerc să amelioresc niște simptome, ci vreau exact să văd ce s-a întâmplat.
Speaker 2:Am avut și dintotdeauna pretenția asta despre mine, că mă cunosc îndeaproape, și eu cred foarte mult în introspecț. Fac bine, am folosit psihologia, am citit absolut tot ce am găsit Și în paralel cu asta știi că aici e inima mea, practic este o carte de dragoste. În paralel cu asta am reflectat mult asupra ce mai înseamnă relațiile în zilele noastre noastre Și am remarcat lucrul ăsta că din ce în ce mai mulți oameni spun că le este greu să fie autentici în cuplu și că e foarte greu să-și găsească sufletul pereche. Și mulți ne mai spuneau, și că mă invidiau, pe mine și pe Alex, că uite, suntem un cuplu atât de longeviv și pare că ne înțelegem extraordinar În pandemie, cum li s-a mai întâmplat și altor cupluri.
Speaker 2:Am trecut și noi prin niște momente foarte intense în care ne-am mai confruntat cu lucruri pe care le mai uităcute, pe care, fiind noi înainte de pandemie, cam 10 ani înainte, din 2010 până în 2020, am muncit extraordinar de mult și eu și Alex Și automat, unele lucruri au mai rămas nespuse. Ne-am că au fost foarte captivați de muncă și apoi, luând o pauză, distanțându-ne un pic, am vorbit foarte mult și despre tot ce înseamnă cuplu Ne-am mai reorganizat, ne-am mai reașezat, le-am luat valorile, așa le-am trecut printr-o sită și s-a născut ideea asta a unei cărți despre cât de până unde poate să ducă iubirea Iubirea față cu sacrificii, iubirea față în față cu dezvoltarea de sine. M-a interesat foarte mult să scriu despre dilema asta aparentă cum faci să fii extraordinar de mult implicat într-un cuplu și să rezonezi cu celălalt, să-l cunoști și să te dedici fericirii lui, dar în același timp să nu te pierzi pe tine și să să-ți urmezi drumul și destinul, să nu renunți la pasiunile tale dar în același timp fiind 100% acolo și pentru celălalt. Cam așa a venit ideea cărții Și, bineînțeles, sunt mai multe teme secundare. Este vorba și despre artă cum evoluează arta de-a lungul timpului. Este puțin și proiectat în viitor destul de apropiat.
Speaker 2:M-a inspirat un pic și schimbarea asta din societate, tumultul din politică, adică cum să spun? eu plec la drumul general cu o idee principală pentru o carte și pe parcurs se mai adună ca niște râuri care se varsă în pluviu și ajung cu mai multe teme, până la urmă merge pe mai multe direcții. Da și cred, cred și eu că este o carte de maturitate. Acum vorbeam și cu membrii mai învârși din familia mea și le spuneam uite, cartea asta vă dau fără nicio strâncere de inimă, pentru că n-o să vă mai șocheze nici limbajul, nici o scenă de ochiată, nici ceva extraordinar, de extrem, nu știu față de prejudecăți sau față de conformismul ăsta social, elemente care pe ei i-au mai pus acea dificultate la cărțile anterioare. Chiar a fost o scenă simpatică Mama mergea odată cu autobuzul și lângă ea pe scaun stătea un domn care citea rezervația unicornilor Și mama a văzut titlul și până să apuce să Mama n-a citise.
Speaker 2:Și i-a citit și a spus este scrisă de fica mea. Iar domnul ăla i-a pus în față o pagină în care era un limbaj așa mai de ochi, așa a zis ia, uite, uite, ați văzut ce a scris aici. Și mama a zis vai, așa m-am simțit. Întrți să citești, liniștit, Poți să citești și în public.
Speaker 1:Deci, iată că a fost cumva rezultatul și unei situații din cuplul vostru, a rezultat unor discuții pe care voi le-ați purtat ca terapie, și cartea însă își poate fi socotită ca o carte terapie. Noi bunăscuiem și pentru asta să ne facem terapie.
Speaker 2:Da, da, uite, asta e o chestie extraordinară, că ne ajută și pe noi. în momentul în care scriem, dar și în mesajele de la cititori, văd mereu lucrul ăsta. Îmi spun mi-ai îmbunătățit viața, mi-ai schimbat viața, mi-ai scos din situația asta, mi-ai ajutat aici să iau o decizie. Totuși cărțile mele fiind ficțiune, adică nu sunt cărți de dezvoltare personală făcute special pentru a ajuta cititorul într-o anumită situație Și e mare lucru că oamenii găsesc și în ficțiune răspunsuri, găsesc o direcție, găsesc alinare.
Speaker 1:Da adică povești din acestea nu motivaționale. Care se respecte grila literată de dezvoltare personală, dar probabil că oamenii simt nevoia să cu siguranță, de fapt, să găsească niște răspunsuri la niște probleme, sau cum să se comporte sau ce să facă, pur și simplu că evadare poate să fie Evadează într-o lume. Știm bine că facem acop teoria literaturii, că sunt multe funcții pe care literatura le îndeprinește, și iată că tu, în această carte, acoperi cu succes toate aceste nevoi fără să-ți faci de râs familia.
Speaker 2:Deși uite tot citind eu psihologie și mergând așa spre sursele traumelor din viața noastră și spre sursa lipsei de încredere de sine și multe alte neajunsuri pe care le avem în ziua de azi, în cartea asta pun foarte mult problema felului în care părinții își pună împrânta asupra copilului și că uneori la maturitate trebuie să înțelege exact ce au făcut părinții, nu neapărat rău cu tine adică rău e un cuvânt foarte puternic dar ce au făcut părinții cu intenții bune, dar din neștiință cu tine Și ceva ce mai târziu trebuie să dai la o parte și să ajungi să vezi exact unde ești tu sub toate lucrurile astea. Și aici în carte ating problema asta pentru că am constatat că fiecare cuplu poate să ajungă la niște diferențe de viziune sau la feluri diferite în care se exprimă iubirea, iubirea unul față de celălalt, tocmai preluând tipare de la părinți. Și m-a interesat să exprez un pic și subiectul ăsta Da este.
Speaker 1:Mai ales că se știe că relația dintre copii și părinți afectează relațiile de viitor ale copiilor, să zicem până în 40 de ani ca vârstă de cei care au prins copilăria aia. I-a prins revol mitul. Au cărți în care asta fac cum spui tu, scriu despre traumele provocate de părinți, adică fără a nici o perdea. E crud un pic că vedem că părinții sunt judecați, că încălcăm niște percepții la urmă. Dar nu e vorba numai de asta, e vorba de a înțelege, și cred că nu e suficient cât s-a scris și cât se propagă și cât educația aceasta, cum ai spus și la începutul discuției noastre, uite, lipsa ei duce la aceste păreri despre un spectacol sau despre o carte, relațiile cu copil-părin. Merge unde trebuie? Cristina, ne apropiem de final și să spui, când îți lansezi cartea, unde să vină cei care vor să o cumpere, să le dea un autograf, să spună întrebări.
Speaker 2:Da, o să fie lansarea pe 24 aprilie la Fărturești Carusel, la ora 19,. Și aștept cu cel mai mare drag. O să fie practic ca o petrecere, pentru că n-am mai ieșit de atâta timp în lume și sunt mulți și cititori și prieteni care îmi scriu că hai, că e nevoie să te vedem și noi. Deci, o să fie imediat după sărbătările de Paști, 24 aprilie, Și o să am niște invitați care îmi sunt foarte dragi pe tine Corina, pe scritoria Camelia Cavadia și pe scritoria Valentina Negoiță.
Speaker 1:Da sunt mulțumită.
Speaker 2:Și promit să fie un eveniment așa de suflet, în care să facem tot felul de confesiuni și să facem toți așa o mare apropiere.
Speaker 1:În siguranță. va fi un eveniment rău și mai ales că ai așteptat cartea aceasta și a venit într-un moment în care oamenii poate se gândeau dumneavoastră, gata, cristina, a pus capac, neaplicată, da să știi că m-am gândit și eu la un moment dat că nu o să mai scriu.
Speaker 2:Mă simțeam destul de în derivă și nu știam dacă o să continue pe drumul ăsta sau nu, până când am început efectiv să scriu. Adică m-am așezat în fața laptopului și am văzut că mi-e bine așa. Am văzut că încă mai știu să fac ce făceam și înainte și mi-a fost clar da gata, asta vreau să fac. Și chiar vreau să fiu și mai implicată și mai dedicată în scrisul meu față de cum eram înainte, pentru că mi se pare că m-am pierdut așa în multe. Încercăm să fac multe în același timp.
Speaker 1:Ia, spune-ne în final, așa ce zici tu se va redeschide editura Herkberna.
Speaker 2:La ce să ne așteptăm. Să știi că da, un pic ne lipsește, îți dai seama. Ne lipsește interacțiunea cu cititorii. Și eu zic că da, ne gândim să mai facem ce făceam înainte. Ne gândim să mai facem ce făceam înainte, doar pentru o formă mult mai restrânsă, pentru că ne-am consumat mult, prea mult. Ne-am consumat în anii ăștia de la început de editură. Am făcut totul pe compropriu, eu și Alex am dus multe lupte, ne-am epuizat efectiv. Toată munca a dus la niște probleme de sănătate, toată munca a dus la niște probleme de sănătate. Și acum, dacă revenim și e destul de probabil să o facem o să fie așa cu pași de bebeluși și să ne dăm un pătrămențe.
Speaker 1:Deja auzi în grănii de arme, scuturi, când la vestea că Hergmălăt e posibilă activitatea se face așa un plâton întreg care construiește un zid de apărare. Eu m-aș bucura pentru voi. Știu că a fost o uzură fantastică. Lumea nu știa că de fapt voi duceați tot greu. Alex, era one man show și n-a fost simplu. Cu atât mai laudabil vouă, ca ca sunteți și scritori, ați susținut autorii, ați promovat în mod echitabil, și iarăși, e un mare plus, pentru că de obicei e greu să fii și scritor și editor și să-i promovezi pe alții, să vezi că au textul bun, într-adevăr, și să nu-ți fie ciudă, băi ă și noi eram implicați în fiecare carte pe care o publicam.
Speaker 2:Puneam la fel de mult suflet cum puneam în ale noastre. De la un punct de vedere, nu făceam nicio diferență. Când pregăteam o lansare altcuiva, eram acolo și cu stres și cu emoții și cu tot ce presupune lansarea propriei cărți, până la urmă.
Speaker 1:Cristina, îți mulțumesc foarte mult și ne mai auzim de ce nu poate la următoarea carte.
Speaker 2:Îți mulțumesc mulțumesc, și eu îți mulțumesc, și eu îți mulțumim pentru vizionare.