RETEAUA DE POVESTI
RETEAUA DE POVESTI
Cristina Bogdan, despre macabrul în artă, literatura de azi din România și proiectul literar „Bogdania” (S8; Ep 116)
Când am pășit în universul fascinant al Cristinei Bogdan, nu mă așteptam să descopăr o poveste atât de captivantă despre dansul dintre viață și moarte. Doctor în antropologie, Cristina Bogdan ne dezvăluie preocuparea sa pentru un domeniu rar întâlnit: reprezentările istorice ale morții în artă, cu accent pe tradițiile "dansurilor macabre" medievale.
Cristina ne poartă prin Europa secolului al XV-lea, devastată de epidemiile de ciumă, unde artiștii au început să reprezinte moartea dansând cu personaje din toate straturile sociale - de la papă și împărat până la cerșetor și copil. Aflăm cum aceste reprezentări funcționau ca un memento mori universal, dar și ca document istoric despre societățile respective. Fascinantă este implicarea ei în Asociația Dans Macabru din Europa, organizație care studiază și conservă această tradiție artistică unică.
Dincolo de cercetarea academică, descoperim o Cristină Bogdan scriitoare (în curând va lansa un volum de poezie) și antreprenoare culturală. Proiectul său Bogdania - o brăgăgerie instalată într-o casă din 1896 restaurată cu grijă - devine un hub cultural unde se întâlnesc scriitori, se organizează expoziții și se desfășoară cluburi de lectură. Este revigorarea ideii de salon literar bucureștean, într-o formă adaptată prezentului.
Nu lipsesc reflecțiile despre literatura română contemporană, pe care Cristina o consideră într-unul dintre cele mai fertile momente, comparabil poate doar cu perioada interbelică. Îngrijorătoare este, însă, scăderea interesului pentru lectură în rândul tinerilor, mulți dintre studenții săi nefiind familiarizați cu autorii români actuali.
Întreaga conversație te invită să privești dincolo de granițele obișnuite ale disciplinelor academice, să redescoperi legătura dintre tradiții vechi și expresii culturale contemporane, și să te întrebi cum poți transforma pasiunile intelectuale în proiecte culturale concrete. Ascultă acest episod pentru o călătorie fascinantă prin arta reprezentării morții și renașterea spațiilor culturale autentice.
Podcastul poate fi ascultat pe Apple Podcasts, Google Podcasts, Amazon Music.
Devino suporter al podcastului aici: https://www.buzzsprout.com/1884756/supporters/new
Mulțumesc!
The podcast can be listened to on Apple Podcasts, Google Podcasts, Amazon Music.
Become a supporter of the podcast here: https://www.buzzsprout.com/1884756/supporters/new
Thanks!
Muzica Bine ați ven. Mea re rețeaua de povești este Cristina Bogdan. Bine ai venit, Cristina. Îți mulțumesc foarte mult pentru că ți-ai făcut timp să vorbim.
Speaker 2:Bine te-am găsit, Corina. Eu îți mulțumesc pentru invitație.
Speaker 1:Așa cum îți spuneam înainte de a registra, am fost foarte impresionată de câte preocupări ai. Știu cât de greu este să-ți organizezi timpul iar tu nu faci orice fel de lucruri. La unele informații despre tine pe care le-am citităților, mi s-a părut ceva de Eu n-am mai întâlnit pe nimeni care să aibă experiență în acest domeniu absolut inedit. Ești antropologă, ai scris multe, multe cărți și studii, iar una care v-am înțeles că e foarte cunoscută, a fost și premiată la Observatorul Cultural. Nu, nu nominalizată, nominalizată la premiul Observatorul Cultural, oricum este un privilegiu Moartea și lumea românească premodernă, discursuri întretăiate Și altceva care mi s-a părut interesant citind despre tine recunosc pe Google a fost acel eveniment pe care tu l-ai prezidat. Bine, tu l-ai prezidat, am înțeles, mai multe evenimente internaționale o conferință despre pe tema dansului macabru și macabrul în artă Ești cumva Doar două conferrerupt.
Speaker 2:Una a fost la Sibiu în 2010 și cealaltă a fost la București, la Facultatea de Litere în 2021. A fost prima conferință după pandemie sau, mă rog, în perioada în care pandemia ne-a permis să organizăm ceva fizic la facultate, și a fost spectaculos să facem o conferință despre dansurile macabre imediat după pand. Să vă mulțumim în urmă și trebuia să-l organizăm. Eu fac parte dintr-o asociație a dansurilor macabre care are mai multe ramuri în mai multe zone ale Europei. Eu fac parte din ramura franceză și odată la doi ani ei organizează un colloquiu într-o altă țară europeană și scot un volum Foarte intereste de a se întâmpla colloquial. Deci, în momentul în care ajungi la colloquial, lucrările au fost deja selectate, tu urmează să le prezinți, dar ele sunt deja publicate, cele care au fost selectate sunt deja publicate într-un volum. Așa încât am scos două astfel de volume, unul în urma coloviului de la București din 2021, și a fost o bucurie să constat că foarte mulți colegi din asociații, din diversele ramuri europene ale asociației, au venit la București chiar în acel context destul de complicat, Dar este foarte interesant acest domeniu.
Speaker 1:Cum a ajuns?
Speaker 2:Cum a ajuns această preocupare? În 2003 am mers la Paris pentru doctoratul în cotutelă, făceam o cotutelă română-franceză, începusem teza de doctorat la București cu profesorul Dan Horia Mazilu. După ce făcusem un masterat de studii medievale și scrieam o teză despre reprezentările românește ale morții din iconografie și din literatura română veche. Și s-a evit posibilitatea acestei cotutele. Am avut deci și un coordonator francez, pe profesorul Francis Clodon. Și în momentul în care am ajuns la Paris, profesorul Francis Clodon, care era specialist în literatură comparată și mai ales în literatura comparată de secol XIX, mi-a spus eu îți coordonesc cu mare dracteza, dar nu prea mă pricep de fapt la acest subiect, la reprezentările morții, și cu atât mai puțin în spațiu românesc. Însă am să te ajut să cunoști oameni care au legătură cu acest domeniu.
Speaker 2:Și m-a trimis În primul rând la profesorul Michel Vauvel, care se retresese, ieșise la pensie, era la Aix-en-Provence, unul dintre cei mai mari tanatologi, istorical-mentalității, ori tanatolog francez Probabil. El și cu Philippe Ariès sunt figurile cele mai cunoscute în acest domeniu. L-am cunoscut pe soții Uțanje, bertrand și Elen Uțanje, cei care întemeiaseră Asociația Dans Macabru de Europ în 1987 și care începuseră aceste congrese. Medic, ea era casnică, dar erau foarte, foarte pasionați de reprezentările iconografice ale dansului macabru, atât de pasionați încât și-au cumpărat o casă în curtea unei biserici la Melele Grâne, în apropiere de Chartres, unde, în biserica respectivă era reprezentat, era pictat un dans macabru.
Speaker 2:Și ei au reuș coaguleze în jurul lor istorici, istorici de artă, filologi, oameni din lumea academică, interesați la rândul lor de subiectul dansurilor macabre. Au constituit asociația și în timp ea a tot crescut. Eu am început să particip la congresele lor din 2003 și, iată, anul acesta voi merge iarăși la Paris în octombrie, pentru că e o nouă ediție a acestui congres, o ediție cu totul și cu totul specială, pentru că se împlinesc de fapt s-au împlinit înază, sau credem că urma acestui dans macabru se păstrează în gravurile lui Guillaume Arsand.
Speaker 1:Foarte, foarte interesant. Este prima oară când stau de vorbă cu cineva specialist în domeniul acesta teratologic, și care are și cercetare, nu doar că a citit. Și aș vrea să te întreb, cristina, dacă vorbim despre acest subiect, atât de Oamenii sunt atrași de recunoscut, deci și despre moarte care nu se știe, nu știm ce va fi. Ne întrebăm un minut pe zi, cum spunea Marin, prea, dar poate dacă am acordat mai mult po Nu Poate nu ne-am luat fi așa frică de moarte. În cultura noastră există dans macabru, există un obicei asemănător.
Speaker 2:În cultura noastră nu există dansuri macabre, adică nu există o reprezentare iconografică a dansului macabru. în primul rând pentru că trebuie să facem distinția între o cultură ortodoxă în care respectă foarte mult canonul de pictură, adică respectă Erminia, noi nu putem picta în bisericile noastre orice fel de scenă. Eventual putem să adăugăm niște scene mai puțin canonice în pictura exterioră, și lucrul ăsta se întâmplă uneori, mai ales la bisericile de a aici din sudul României. Dar pictura catolică este mult mai ofertantă din acest punct de vedere, pentru că ea include și scene care sunt la granița între laic și religios. La noi lucrurile sunt foarte clar codificate, se știe ce trebuie pictat în altar, ce trebuie pictat în naos, în pronaos, în pridvor și așa mai departe. De aceea noi nu avem efectiv o scenă a dansului macabru. însă avem un fel de reprezentare esențializată a acestui dans macabru într-un singur dialog între un personaj uman și o imagine a morții.
Speaker 2:Un dialog care păstrează ca structură versificată niște texte care seamănă destul de bine cu textele din Dansul Macabru din Occident. Ca să se înțeleagă foarte clar Dansul Macabru este o înșiruire de personaje în care fiecare personaj uman, pornind de la cele mai importante din ierarhia socială și până la cele mai umile, fiecare personaj uman este însoțit fie de dublul său de dincolo de mormânt, fie de o reprezentare a morții, un schelet care dansează cu el. Asta se numește dans macabru. În scenele din spațiu germanic avem întotdeauna, în deschiderea dansului macabru, niște personaje, niște scheleți care cântă, niște mor, un povestitor care stă așezat la un pupitru și care începe să prezinte toată această înșiruire de la mai marii lumii, de la papă, de la împărat, că întotdeauna avem și o alternanță între zona ecleziastică și zona laică, și ajungând până la cerșetor nebun, îndrăgostit copil, copilul care este luat chiar din leagăn sau din brațele mamei, tocmai pentru a arăta că nimeni nu se poate sustrage morții.
Speaker 2:Aceste dansuri macabre au apărut în perioada în care Europa fusese devastată de epidemiile de ciumă, de ciumă bubonică, cele care în decurs de câțiva ani au făcut pur și simplu un dezastru, adică au murit în patru ani 25 de milioane de oameni, pentru că era și extrem de contagioasă și pentru că nu existau măsuri profilactice potrivite. Și atunci practic oamenii au fost puși față-înătrân Până la urmă toți intrau cumva în hora morții și fiecare încerca cumva să îi ofere morții ceva ca să scape. Și în textele din spațiu românesc avem acest dialog între moarte și tână să i ia.
Speaker 1:Da mă de-a-n basme din câte-a spui. Acum mi-a venit în cap și abordarea aceasta, sau practica aceasta carnavalescă festivalieră, ce spune despre o comunitate care face asemenea lucruri, trebuie să fie și o abordare psihologică, cu siguranță.
Speaker 2:Cu siguranță. Cred că e ceva la granița între încercarea de a exorciza frica deii un fel de oglindă a tuturor claselor sociale, pentru că în Occident avem o întreagă defilare a acestor personaje unor pot fi 40 de personaje într-un dans macabru, sigur, și catedralele lor sunt mult mai mari și au spațiul care să permită această organizare, de a pune în fața privitorul un fel de oglinda societății. Și chiar s-au făcut studii extrem de interesante apropo de oglinda societății într-un anumit moment istoric, studii extrem de interesante vis-a-vis de costumele în care sunt îmbrăcate personajele umane din dansurile macabre, pentru că dacă moartea sau personajul de dincolo de moarte este un schelet, personajul uman e întotdeauna îmbrăcat cu toate însemnele statutului, rangului, clasei sociale care ei aparține. Și atunci, cred, e un document extrem de interesant pentru a vedea cum arăta societatea la un anumit moment, fiindcă aceste dansuri macabre încep să fie reprezentate în secolul al XV-lea și merg până în prezent.
Speaker 2:Avem reprezentări moderne ale dansurilor macabre și în iconografia bisericească, dar avem și cicluri de gravuri, avem și cicluri de picturi făcute de un autor, mă rog un pictor, care nu mai pictează de fapt acest tema dansurilui macabru și uneori își actualizează foarte mult. Adică acum nu mai e nevoie să existe neapărat un personaj scheletic care să reprezinte moartea.
Speaker 1:Putem avea niște cataclisme care sunt declanșate de om sau niște cataclisme naturale care antrenează moartea colectivă. În un interviu spuneai că Biblia este cartea care ți-a schimbat viața. Poți să dezvolți, te rog, acest răspuns?
Speaker 2:al tău. Da, așa este. Am citit prima dată Biblia în adolescență. Știu că atunci multe lucruri, mai ales în Vechiul Testament, mi s-au părut absolut năucitoare pentru că erau și pe care în același timp încercam cumva să o străbat.
Speaker 2:Pe de altă parte, evangheliile, epistolele și anumite cărți ale Vechiului Testament, de pildă Ecleziastul sau Cântarea Cântărilor sau Psalmii, au fost lecturi la care m-am întors în mod constant și mi se pare cumva că tot ceea ce am citit ulterior într-un fel sau altul s-a reflectat în această lectură. E foarte straniu că orice carte mi se pare poate că e așa o obsesie, dar orice carte mi se pare că are într-un fel o legătură și cu acest text fundamental. Și am spus într-adevăr că este cartea fundamentală a vieții mele, pentru că este cartea la care m-am întors cel mai frecvent. E cartea la care m-am întors citind romane absolut contemporane Și aparent fără legătură cu Biblia sau uneori cu legătură. Ca să dau un exemplu de roman cu legătură, iată de pildă romanul Ioanei Pârvulescu, prevestirea, care pornește de la povestea lui Iona din cartea lui Iona din Vechiul Testament și e de fapt o rescriere a acestei povești.
Speaker 2:Și după ce am citit romanul, m-am dus și am recitit încă o dată cartea lui Iona din Vechiul Testament ca să văd punțile de legătură veterotestamentară. Deci e cumva o carte a cărților. E o carte din care pornesc foarte multe fire și în care se întorc foarte multe fire și mi se pare că are nesfârșite feluri de a o înțelege și psalmii pe care i-am citit și i-am recitit de-a lungul timpului. Parcă mi arată mereu o altă fereastră prin realitatea.
Speaker 1:Da ia-ți această calitate replicativă a Bibliei, una dintre multele ei dimensiuni. Este fascinant într-adevăr textul, greu de înțeles și nu pentru oricine, Cristina. fiindcă ai adus vorba de romane, de cărți, pe nou că ești o cititoare ce scrii și de ce scrii, și când vom avea un roman scris de Cristina Bogdan?
Speaker 2:Mulțumesc pentru întrebare. Am scris foarte multă vreme numai text științific sau, mai corect spus, am publicat foarte multă vreme numai text științific pentru că mi s-a părut poate că a fost o prejudecată, dar mi s-a părut că, făcând parte din lumea universitară românească, aproape că nu îmi permiteam să scriu și text ficțional. Cumva există această reticență când predai în mediul universitar, ți se creează niște delimitări foarte clare, niște încartiruiri și ți e greu să ieși de acolo din pătrățica respectivă. După ce ai scris multă vreme text științific, ți se pare că nu te poți reîntoarce convingător în literatură Și mai ales, după ce ai organizat foarte multe evenimente cu caracter literar eu am făcut zeci, poate sute de lansări de carte, de moderări, de even, comentariu și să distribuiți acest material video pe alte rețele sociale.
Speaker 2:Unor alea au plăcut și m-au invitat să trimit cât un grupaj de poezii și mă bucur. Uite să pot să spun așa în direct că sunt în discuții cu editură și că sper că în vara, toamna asta o să apară primul volum de poezie care va fi ilustrat cu desene foarte frumoase, absolut speciale și foarte simple, simple, făcute de un bun prieten, pictorul Constantin Cioc, care a citit deja volumul și care a simțit nevoia să-i pună și o semnătură artistică. Cât despre roman, nu știu. Lucrez într-adevăr la un text care ar putea să devină la un moment dat un roman. El pornește de la descoperirea unui spațiu care absolut m-a fascinat și în care am revenit de câteva ori. Este vorba despre orașul grecesc Cavala, care e situat la întretăiere a mai multor lumi. Are foarte mult din lumea balcanică, dar are și mult din spiritul otoman Și în fine am trăit la modul real niște povești speciale în acest oraș și s-ar putea ca la un moment dat să-mi fac curaj să le trimit și către o editură.
Speaker 1:Eu sunt convinsă că nu știu. am așa un feeling că un roman scris de tine ar avea un succes, dar nu știu de ce. Deci că faptam la proză. Am citit și eu poezii, câteva de ale tale și ai publicat și pe Facebook, parcă așa. mi-am mintes că acolo am citit Pentru că am ajuns la literatură. Cristina, nu pot să nu te întreb despre Bogdania sau Bogdania, nu știu exact cum se pornește Bogdania da Dania, și să-mi spui despre acest proiect literal, pentru că iată nu e mai mult decât o bragagerie. acolo este un hub cultural, tinde să devină și un salon literar de celul, așa cum era cândva era un București. Cum ți-a venit această idee? Știu că au fost invitați deja scritori foarte cunoscuți, mici, acărtărescu, iona, nicolae și alții. Cum v-a venit ideea ție, și cum v-a venit Băluesc?
Speaker 2:Ideea a pornit de departe, adică mă întorc un pic în timp, în momentul în care făceam cercetări de teren pe la biserici din lumea balcanică în căutarea reprezentărilor morții, pentru că după ce am studiat spațiu românesc, mi-am extins cumva area de cercetare și în zonele balcanice. Soțul meu a descoperit o pasiune pentru bragă Și pentru că tot mergeam în Balcan, și a propus să mergem să mai găsim acei producători de bragă, cei care făceau bragă după rețete tradiționale, cei care făceau bragă în mod artizanal. Și așa am ajuns în Bulgaria, în Grecia, în Turcia, în diverse zone în care Braga încă se mai face. Sigur că de regulă acești bragagii sunt destul de bătrâni. Și când am revenit din aceste călătorii ne-am hotărât să încercăm să facă și el Braga, în conformitate cu unele dintre rețetele pe care le aflase. A început să facă Braga, a început să meargă la târguri în București, mai ales la Muzeul Satului și la Muzeul Țăranului.
Speaker 2:Braga a fost extrem de căutată, mai ales că aici în București nu prea mai există. A fost o cerere destul de mare. Și atunci ne-am hotărât să căutăm un spațiu în care să fie mai mult decât numai comercializarea Bragăi, să poată să fie și cafea la nisip, să fie prăjituri și plăcinte în stil balcanic, să fie o deschidere. Căutăm o casă în care să facem această poveste. Și cum viața e surprinzătoare și te aduce mereu din locul din care ai plecat, am găsit o casă chiar vis-a-vis de casa de căsătoria, sectorului 2, acolo unde, în urmă cu 23 de ani, ne-am căsătorit noi.
Speaker 2:Și casa arăta efectiv ca o cocioabă, era ca mârțoaga din basmele românești. Trebuia să-i dai mulți rătii ca să o transformi în ceva frumos, într-un armăsar cu care să poți să călătorești. Eu, când am văzut-o, nu am fost deloc de acord să o cumpărăm. Și după 2 ani de restaurare, casa acum arată, cred eu, foarte frumos. E o casă de la 1896 în care am încercat să păstrăm toate elementele ei vechi, inclusiv tocăria, ușilor și a ferestrelor, fațadele, totul cât mai aproape de felul în care arăta casa la sfârșitul secolului al XIX-lea. Și da, ne-am propus să nu fie doar un loc în care să mănânci și să bei bine, ci și un loc în care să-ți hrănești mintea și inima.
Speaker 2:Așa încât vom începe mai multe proiecte. De fapt am început deja. Vom desfășura mai multe proiecte culturale, o dată la un interval de o lună, jumate două o să avem o expoziție de pictură, de sculptură. În prezent avem o expoziție de colaje semnate de arhitectul Dan Lăcătuș, o expoziție de colaje care vorbesc despre istoria otomano-balcanică a Bucureștiului. Urmează să deschidem, pe 8 mai, o expoziție cu tablouri ale pictorului Constantin Ciocte, care îți povesteam.
Speaker 2:O să avem un proiect odată pe lună se va numi Portret de scriitor, când ne vom întâlni cu un scriitor român contemporan și vom discuta mai mult decât la o simplă lansarea de carte, accentul cade, reflectoarele cad numai pe textul acela lansat atunci. Dar un scriitor e mai mult decât atât și merită să fie cunoscut din mai multe unghiuri. Prima întâlnire din acest proiect va fi pe 10 aprilie cu scriitorul și matematicianul Liviu Ornea, un personaj extrem de interesant care a scos trei romane foarte bune, cred eu, la editura Nemira, în colecția în autor coordonată de Eli Bădică. Și repet, aceste întâlniri vor fi lunare Și recent am mai stabilit un proiect care cred eu că va evolua foarte frumos. Prima ediție va fi în mai.
Speaker 2:Este o colaborare cu editura Paralela 45. O să fac un club de lectură pornind de la unele dintre textele apărute la editura Paralela 45. Se va numi Paralele literaturii, geografii reale și ficționale și vom aduce tot felul de texte, nu numai ficțiune ci și non-ficțiune. În cadrul ficțiunii va fi și proză și poezie. O să încercăm să avem și întâlniri cu adolescenți, cu tineri, pentru că ei au și o colecție foarte interesantă Prima Dragoste care se adresează mai ales adolescențiori și tinerilor și la fel va fi un eveniment lunar, prima ediție va fi în mai.
Speaker 1:Deci asta, mă văd dreptate când spuneam la început că numai lucruri indebite am aflat despre tine. Acum se adaugă altele. Cum altfel? Este minunat ceea ce spui, cristina, și vă doresc mult succes în timpul din activităților pe care tu le mai ai și timpul acesta care ne presează. Cu siguranță vei face un lucru extraordinar. Voi vizita și eu Braga, geria. Am văzut doar fotografii și este absolut splendid tot ce mi-a arătat acolo, pentru că a venit vorba și de scritorii români. Ce părere ai, cristina, despre literatura contemporană? De ce te întreb acest lucru? Știi foarte bine, poate chiar mai bine decât mine. Faptul că noi nu avem atâtea cărți traduse Îi face pe unii să spună, doamne, că nu e la rangul, nu se ridică la rangul literaturii franceze, literatura noastră sau eu știu ce alte păreri. Tu ce crezi?
Speaker 2:Eu cred că avem o literatură foarte bună în prezent. Cred că suntem într-unul dintre momentele cele mai fastere literaturii noastre. Poate că după perioada interbelică aș spune că e perioada cea mai fertilă pentru literatură. Avem și prozator și poeți extrem de buni, de valoroș. Iar povestea asta cu traducerile nu cred că e neapărat un indice atât de semnificativ. În primul rând pentru că aici intră în joc și alți factori decât strict calitatea textului. Intră în joc relațiile pe care le avem cu edituri din străinătate, intră în joc felul în care Institutul Cultural Român reușește sau nu să promove like, să lăsați un comentariu și să distribuiți acest material video pe alte rețele sociale. Oamenii nu știu, de fapt care sunt acele criterii care ajung să placeze aceste universități în topul universităților din lume, pentru că unele dintre criterii clar sunt criterii care țin de dimensiunea financiară a lucrurilor și evident că nu ne putem compara cu Anglia sau cu Statele Unite ale Americii sau cu mai știu eu ce țară foarte dezvoltată din Europa. Deci nu cred că ar trebui să judecăm atât de îngust.
Speaker 2:Mie mi se pare că suntem într-un moment în care se scrie mult și bine în spațiu românesc. Mai tristă sunt la capitolul cititori. Mi se pare că se scrie mult dar se citește puțin Sau se citește prea puțin față de cât de mult scrie. Sunt foarte mulți autori despre care eu mă duc și le vorbesc, studenților mei, pentru că am acest obicei ca fiecare curs sau seminar să-l încep cu scurte fragmente din diverse texte, ca un fel de invitație la lectură. Și dacă în urmă cu 10-15 ani constatam că mulți d care îi recomand Și de care aud studenții mei pentru Prima dată, ceea ce mi se pare puțin Îngrijorător, înseamnă că oamenii nici măcar Nu mai intră atât de mult în librării Să răsfoiasă foarte multe evenimente culturale literare, adică doar să nu vrei, să nu auzi de ei că alt întâlniri care se numeau întâlniri în bibliotecă, cam o dată la două săptămâni și în care aduceam mereu alți scritori.
Speaker 2:Înainte de acest proiect am avut un proiect împreună cu Adriana care la fel aduceam scritori români contemporani, îi prezentam studenților iar Adriana citea fragmente din textele lor. Mi se pare extrem de important să nu rămânem la imaginea scritorilor canonicii din liceu. Ei sunt foarte puțini, totuși, și reprezintă o parte sigur clasicizată a literaturii noastre, dar firesc este să ne cunoaștem autorii contemporani nouă.
Speaker 1:Da, și poate era chestia ce era lectura obligatorie. Tinerii de astăzi avem și noi copii, știm sunt altfel, nu mai acceptă obligatorie. Acest cuvânt trebuie Nu, mama, nu mai e ca pe vremea ta. Mai îmi spun câteodată fica mea, care are 20 de ani am și o fată de 21 de ani.
Speaker 2:Mulțumesc să ne trăiască. Știu foarte bine lucrurile astea. Pe de altă parte, nu e vorba de obligație. Eu m-aș bucura să fie dorința lor de a vizita acești autori, de a-i întâlni de a.
Speaker 1:S-ar putea cultiva la un nivel mai mare acest lucru, să se facă anumite activități ca să fie atrași tinerii. Ceea ce faci tu și ce au făcut și alții profesori este admirabil, dar e o picătură poate într-un ocean, dar și asta până la urmă contează, și măcar creează un pic vârte și tot e ceva. Cristina, îți mulțumesc foarte mult pentru acest dialog. A fost o reală plăcere și ești binevenitor când la podcast-ul Rețeaua de Povești.
Speaker 2:Mulțumesc din suflet pentru invitați.
Speaker 1:Mult succes cu scritura cu poezile și cu proiectul.
Speaker 2:Bogdania, prooperiți și Braga Geria, dar mai ales poveștile literare.
Speaker 1:Sigur am să venim. Numai bine La revedere, la revedere. Să vă mulțumim pentru vizionare.