RETEAUA DE POVESTI
RETEAUA DE POVESTI
Alexandra Niculescu, despre propriul laborator literar(S 8; Ep 111)
Alexandra Niculescu, o scriitoare pasionată de literatură și cultura spaniolă, ni se alătură pentru a ne împărtăși cum îmbină dragostea pentru cărți cu activitatea pe rețelele sociale, reușind să promoveze autori internaționali fără să se lase distrasă de polemici politice. Cu un ritm de lectură de invidiat, Alexandra ne dezvăluie strategii pentru a menține echilibrul între pasiunea sa literară și timpul petrecut în natură. Discutăm despre rolul scriitorilor în susținerea literaturii și despre cum aceștia contribuie dincolo de a fi doar simpli cititori.
Într-o călătorie prin literatura română contemporană, Alexandra ne oferă o privire intimă asupra procesului creativ și provocărilor întâlnite în crearea unor personaje autentice.
Podcastul poate fi ascultat pe Apple Podcasts, Google Podcasts, Amazon Music.
Devino suporter al podcastului aici: https://www.buzzsprout.com/1884756/supporters/new
Mulțumesc!
The podcast can be listened to on Apple Podcasts, Google Podcasts, Amazon Music.
Become a supporter of the podcast here: https://www.buzzsprout.com/1884756/supporters/new
Thanks!
Muzica. Bine ați venit la rețeaua de povești. este scritoarea Alexandra Niculescu. Bine ai venit, alexandra. Mulțumesc pentru invitație. Bine ai venit, alexandra. Mulțumesc pentru invitație, alexandra. tu ești foarte activă pe Facebook, așa literar, vorbind și la propriu și la figurat, postezi foarte mult despre cărți. Ești unul dintre utilizatorii pe care i-am eu o listă de pe rețeaua socială care postează, cred că 90%, dacă nu 98%, despre literatură Cărți, cărți, cărți diverse genuri, romane, proză scurtă, autori din toate culturile lumii. Vreau să-mi spui sincer, e o curiozitate personală Când ai timp să citești atât, ce mai faci tu altceva? Alexandra, este da, să fim înțeleși, nu e un reproș, dar e o curiozitate e o performanță, nu știu.
Speaker 2:Da, postez și peisaje din când în când, pentru că încerc să stau și pe afară, în natură totuși.
Speaker 2:Dar cărțile cred că e așa o impresie așa la tine la prima vedere.
Speaker 2:E adevărat că postez multe, pentru că totuși este vocația și pasiunea mea, și de câte ori reușesc să cumpăr câte una nouă sau să primesc, că se mai întâmplă, și asta din fericire și normal că le postez, și din fericire, dacă vreau pot să citesc și foarte repede, doar pentru că asta se pare un ritm așa. Dar totuși, uneori când dau de o carte care îmi place foarte mult, îmi place așa să citesc încet, să mai meditez, adică totuși altfel citești o carte, eu știu în două zile și altfel, dacă ții o săptămână, să tot te gândești să revizi, și deci eu zic că nu exagerez totuși Nu e acuma de nicio exagerare, dar e impresionant În lumea asta, în care se face atâta politic, în care oamenii se pricep la orice tu îți duci în barieră și Eu stau departe de discuțiile astea actuale și mă limitez totuși doar la domenii din care să nu iasă totuși așa prea mari conflicte sau să nu ne luăm la ceartă, că am văzut că e foarte ușor și literatura poate crea conflicte.
Speaker 2:Da, e adevărat sunt o fire mai pașnică, totuși, și am zis, cine știe.
Speaker 1:Mie îmi place că tu postezi unii autori. Din păcate asta eitatea. Scritorii promovează cărți mai mult poate decât cititorii Și tu ești dintre scritorii care promovează. De fapt nu promovează. Postează ce îi place, ce a citit, pui fragmente, poate uneori conectate la o realitate personală sau realitatea generală foarte subtilă. Am observat chestia asta. Să știi că unul dintre subiectele mele din cercetarea doctora a fost să observ scritorii pe Facebook și de asta am analizat și știu să analizez Da și mi-a plăcut.
Speaker 1:Îmi place profilul tău și ce văd eu acolo pe pagină. Alexandra Niculescu, ai un CV din punctul meu de vedere impresionant, la fel cum este și activitatea ta în virtual. Ai absolvit dreptul, alexandra, la București, la universitate, apoi la Barcelona ai urmat cursuri de literatură spaniolă. Nu Da și cultură, literatură și cultură spaniolă. Nu Da și cultură, literatura și cultură spaniolă. Am văzut că tu ai o conexiune aparte cu cultura spaniolă. Cât timp ai stat acolo În Spania?
Speaker 2:Da, cam doi ani și ceva. Totuși, este foarte greu pentru cei ca mine care sunt foarte apropiați de familie, și dacă familia revenise aici, până la urmă am zis că nu e timpul sau, cine știe, poate mai încolo, nu știu, dar deocamdată am vrut să fiu alături de ai mei, cum se spune, și plus că mie mi-a plăcut foarte mult acolo. E un oraș unde toată lumea vrea să ajungă la Barcelona. Toți ne facem poze frumoase acolo și sunt multe de vizitat și e o cultură impresionantă. Dar totuși eu căutam un loc în care să mă simt eu așa ca acasă, și probabil că n-am reușit să mă adaptez cum speram sau cum imaginam. și latină a continuat, pentru că e cu totul altceva.
Speaker 1:Și te simți influențată, poartă scritura tău, o împrântă, poate inconștientă.
Speaker 2:Sudamericana Spaniicană, că totuși ceva m-a influențat. Cred că este inevitabil să ne influențeze orice citim și de orice cărți auzim, fie că vrem, fie că nu.
Speaker 1:Ai și colaborat la o revistă spaniolă, sau mai multe.
Speaker 2:Da la o revistă spaniolă, dar într-un timp am scris pentru un ziar catalan, la Vanguardia, dar era mai mult pe probleme sociale. Deci nu era literatură, nu era ficțiune, era foarte multă realitate și scriam despre ce se întâmplă aici în România. Și până la urmă m-am simțit puțin așa îndepărtat, pentru că eu vreau să mă concentrez pe literatură și de asta am abandonat în final. A fost o experiență pentru mine, și atât. Mi-am dat seama că nu e genul de scritură pe care vreau să o practic Da mai mult în jurnalistic, nu Da da exact.
Speaker 2:Dacă nu pot să pun acolo și niște fantezie și ceva. Nu prea mă atrage.
Speaker 1:Și cum a fost întâlnirea cu tine ca autoară? Cum s-a întâmplat?
Speaker 2:S-a întâmplat destul de târziu, în primul rând tocmai pentru că am făcut dreptul. Dar am mai spus că eram în săl din acesta de judecată și trebuia să fiu un avocat serios și să urmăresc tot ce se întâmplă acolo. Doar că erau mulți timp liberi în care trebuia doar să aștepți până îți vine rândul. Și atunci eu am început, cum zici tu, să observ oamenii și am început să-mi iau notițe și scriam despre fiecare judecător și fiecare avocat și mi-am dat seama că era un fel de povestir ce ieșau în final și am văzut că mă atrage mai mult gelul ăsta de activitate decât ce trebuia eu acolo să prezint.
Speaker 2:Și pe urmă, tot în Spania, alungând, aveam totuși destul de mult timp liber și am zis să încerc să scriu ceva. A fost un roman, A fost un roman, dar a fost un experiment, pentru că nu l-am arătat nimănui, N-am avut curaj, dar l-am scris pentru mine, ca să văd dacă pot să o fac și dacă într-adevăr vreau atât de mult încât să continui pe drumul ăsta. Pe urmă am început cu altele unde am avut curajul, să mă duc până la urmă la câte o editură, dar pe primul nu Deci tu ai practicat avocatura?
Speaker 1:cât timp?
Speaker 2:Puțin doi ani și mi-am dat seama că trebuie să fii mult mai puternic, mult mai nerușinat chiar, să nu-ți faci probleme, să nu te gândești la ce zic ceilalți, la ce se întâmplă. și nu era pentru mine, și mai ales că eu ce am nimerit la cabinetul unde lucrăm erau majoritatea cazuri de divorțuri sau retrocedări, și chiar nu mă atrăgeau de asta. probabil, dacă ar fi fost altceva, cine știe care ar fi fost drumul?
Speaker 1:Foarte interesant. N-am știut că ai practicat avocatură. Am crezut că ai mers așa. Am mai vorbit cu alți invitați care au absolvit o facultate dar n-au apucat să practice fiindcă au făcut altceva. Și Dar la tine, uite, nu m-aș fi gândit. Nu cred că ți-a fost într-o, totuși să știi niposta sa de avocat. dar înțeleg foarte bine și ca orice meserie necesită nu doar să înveți legile, și trebuie să ai, trebuie să fii făcut pentru asta, ca la orice meserie, până la urmă.
Speaker 2:Da, am intuit foarte bine conexiunea ta aparte cu cultura spaniolă, dar ai un roman, chiparisia, care este de fapt un volum de proză scurtă, dar într-adevăr este un personaj care se regăsește în aproape toate prozele și de asta poate fi văzut și așa mai.
Speaker 1:Deci este ca un roman să zicem Da, dar am greșit eu. și e foarte consistent, mi s-a părut. E numele unui oraș grecesc, deci cum e? și Grecia este una dintre atracțiile tale da.
Speaker 2:Normal, ca tot românul am ajuns să nu am fost niciodată în Grecia tot pe Facebook vedem cu toții poze și mi se pare așa că toată lumea dă năvală în Grecia și în Turcia, evident, și pe urmă sunt și cei mai rafinați care se duc în alte destinații. Eu am fost în multe zone din Grecia și în multe insule, dar în acesta exact, în Kiparisia, nu am fost și nici nu am vrut să merg. Am vrut să-mi imaginez eu așa ca un loc. El de fapt nici nu apare în povestirea respectivă cu numele Kiparisia. Este de fapt un sat de lângă Kiparisia și este așa ca un simbol mai mult. Dar mi-a plăcut foarte mult numele într-adevăr, și probabil de asta l-am și ales ca titlul volumului întreg Acolo este un personaj, o fată, care vrea să ajungă într-un orășel unde nimeni să nu o înțeleagă practic Ea să nu știe limba și localnicii să nu știe engleza că de obicei e cam așa și să fie într-un fel singură și izolată.
Speaker 2:Asta așa ca o contrapondere pentru prima povestire din volumul, unde ea încearcă din toate puterile să realizeze o comuniune și o comunicare cu personajele de acolo și nu reușește. Deci am vrut așa să fie un final care să se potrivească.
Speaker 1:Spune-mi câte ceva despre volumul nou Thank You, apărut la editură Heric Beret. Iată, am fost și colege de editură în 2014. Ce conțină? Eu nu am citit acest volum, recunosc, dar aș vrea să povestești tu puțin despre el.
Speaker 2:Da, acolo este tot un volum de povestiri și sunt foarte multe povestiri, unele foarte scurte, și printre cele mai lungi este chiar aceasta care se numește Now Thank You și este despre un fel de imigrant cum avem și noi acum în România. Dar acesta ajunge pe o insulă și el vinde cercei. Și asta este povestea lui, că cercei sunt făcuți de el și familie și nu reușește să-i vândă. Și el nu are abilitățile potrivite și în fiecare zi se duce cu toți ceilalți pe plajă și tot încearcă și toată lumea îi da aceeași replică că nu mulțumesc. Nu mulțumesc, cum spunem cu toții când vine cineva și ne oferă ceva ce nu ne interesează.
Speaker 2:Și într-o zi are noroc și găsește o fată care îi cumpără o pereche de cercei și atunci se agață de ea și acum încearcă și venea de fiecare dată de tot la ea. Și normal că asta devine așa deranjant până la urmă. Dar este tot un simbol al neadaptării și cum îi vede pe toți ceilalți că reușesc. Toți îi dau sfaturi cum trebuie să facă, cum uneori să se aducă vreo turistă mai în vârstă ca să cumpere mai mult și alte tertipuri, dar el pur și simplu nu reușește. Cam asta este subiectul și este probabil una dintre prozele mai lungi din volum și celelalte sunt de diverse dimensiuni, dar aici nu am un personaj care să facă legătura între toate, cum a fost de exemplu cu Parisian.
Speaker 1:Am observat, așa și din recensiile pe care le-am citit despre cărțile tale, că te ești atrasă de subiecte foarte aparte, așa foarte, nu ciudate. Dacă ați spune ciudate ar suna altfel, deși acesta ar fi termenul potrivit, dar nu cel peiorativ sau negativ. Ești interesat de niște subiecte, poate cauți nu care nu s-au mai scris, dar care nu ne-ar trece prin cap. Dar în modul în care te citește cineva, ce da mă uite, ce chestie parcă ceva. Am mai văzut eu așa ceva și cum de nu m-am gândit așa o tresărire, asta reușești tu să faci, să tresară cititorii când te lecturează.
Speaker 1:Romanul Lior este un roman, nu l-am terminat încă, dar îl citesc, cunesați pentru că are foarte multă metaforă. Cred că asta îți place, ție, alexandra, să transmiți realitatea prin metafore, prin coduri, prin simboluri. Lași oamenii care citesc poveștile tale să interpreteze ei nu-i ajuți deloc și cumva așa și trebuie. Lior, cum ți-a venit ideea aceasta a licurii pe care oamenii o beau? Ce a declanșat? Pentru că eu am găsit. Pot să dau mai multe motive, dar nu vreau să o fac. Pot să zic despre pandemie. Pot Au mai multe motive, dar nu vreau să o fac. Pot să zic despre pandemie. Pot să zic despre război. Pot să spun despre realitatea care e greu de suportat.
Speaker 2:Dar lua să spui tu. Cred că este mai simplu de fapt, de la ce am pornit, pentru că eu eram într-o stațiune balneară cu familia și ne plimbam pe acolo și era atmosfera asta foarte liniștitoare care apare în carte, și m-am gândit că oamenii vin acolo ca să își trateze ceva la corp, adică oasele, pielea, tot ce e așa. Și mi-am zis totuși că oamenii au și probleme emoționale. Și atunci am zis că ar fi bine să fie un astfel de loc și eu i-am spus complex, unde să vină oamenii cu probleme emoționale și să încerce să și le trateze. Și am inventat acest lichid miraculos în care unii cred și de fapt sunt siguri că îi ajută, și unii se reîntorc pentru alte probleme și la fel sunt desiguri, în timp ce alții sunt conviniști că e o escrocherie și că de fapt nu funcționează și ca atâte alte remedii n-au nicio valoare.
Speaker 2:Și așa sunt și personajele din carte. Unele nici nu se ating de fapt de el și deși pentru asta au venit altele consumă și consumă și poate se autosugestionează, poate chiar are efect, lioru, dar ei chiar ajung să creadă că sunt ajutați cumva. Deci, a pornit de la o excursie într-o stațiune, dar am vrut de fapt să vorbesc despre aceste probleme emoționale pe care putem să le avem cu toții, oricând.
Speaker 1:Da, dar este un basm. La urmă poate fi văzut și prin grila un basmului, un basm romantic german. Eta Hofmann are un basm care mie mi-a plăcut foarte mult când doi uniorșoi abiau o băutură numită Mied. Se numește Mied și e un bas, ca să poată să treacă. Mă rog, e de fapt vorba despre etapa de maturizare, de trecere de la tinerețe, adolescență la maturitate. Acesta este și farmacul unei scrieri, să de a celor care citesc libertatea de a interpreta așa, cum spuneam, în multiple moduri. Sigur, eu am mers provocator pe chestia cu pandemia ca lumea să citească Lior, pentru că, în fond, realitatea a din ce în ce mai greu de suportat, cea generală. Și evadarea prin cărți este o terapie zilele noastre foarte, foarte bună. Câtă din încărțile este o terapie în zilele noastre foarte, foarte bună. Câte din subiectele pe care le-ai abordat în textele tale, alexandra, sunt inspirate din realitate?
Speaker 2:Acum, normal că n-aș putea spune exact, dar cred că orice povestire și chiar și romanul și chiar și cartea de copii pe care o am, toate pornesc de la o imagine reală pe care mi-a rămas mi-a așa fost ceva foarte puternic și a rămas cu mine sau de la ceva ce am auzit. Deci toate pornesc de la ceva real, asta sigur. Pe urmă unele au mai multă fantezie și la altele am rămas totuși foarte mult în realitate. Deci diferă foarte mult totuși de la, mai ales că eu am scris foarte multe proțe scurte și atunci e greu de spus cam câte au mult mai multă fantezie și câte sunt foarte realiste. Așa, dar întotdeauna am pornit de la ceva real. Asta am vrut să spun.
Speaker 1:Ce reprezintă scrisul pentru tine.
Speaker 2:Primul rând reprezintă scrisul pentru tine Primul rând reprezintă o plăcere și uneori este plăcere și în timp ce scriu uneori sunt și nervi, este și frustrare, sunt și multe aspecte negative, dar plăcerea este mai mult când citesc ce am scris și nu trebuie să tai chiar totul, sau găsesc ceva ce mi se pare bun și zic că pot să merg mai departe. Dar la momentul acesta este și o vocație, cel puțin așa o simt. Adică nu știu dacă aș putea să de fapt nu cred că aș putea să renunț dacă mi s-ar cere să spun așa, dar scrii ușor, de exemplu, cât ți-a luat să scrii romanul ior.
Speaker 1:Din momentul în care ai fost în stațiune și ai văzut, și până ai terminat, ai pus punctul final. Cât a fost.
Speaker 2:Da, au fost câteva luni, pentru că sunt totuși multe personaje și am vrut să nu fie caricaturi, am vrut să fie așa foarte reale, să le simt eu că sunt ca niște oameni neadevărați și să nu se poată. spunea ăsta este un personaj și atât. Deci am stat ceva timp să le construiesc, și plus că după primul draft, pe urmă începe munca cealaltă și care turează normal.
Speaker 1:Deci după draft mai revii asupra textului și există un draft, pe care tu le curezi până la versiunea finală. Și spune-mi așa sincer, am văzut Iosiu pe Cristian Fulaș, îl admir foarte mult, evident. Și am văzut Iosiu pe Cristian Fulaș, îl admir foarte mult, evident. Și am văzut că ți-a scris o recenție foarte bună pentru cartea Lior și am rămas mirată, nu pentru că nu ar merita cartea ta, ci pentru că el e foarte zgârcit cu laudele literare și selectiv. Te-ai fi așteptat ca Cristian să scrie ceva despre cartea ta în sensul acesta Bun.
Speaker 2:Am sperat, nu că m-aș deașteptat. M-a invitat și la Cenacul Matca și unde am citit dintr-un viitor posibil roman, și atunci nu am vorbit foarte mult despre Dior, dar mi-a spus că îl citise și că îi s-a părut acceptabil, zic eu, dar simplu fapt că l-a citit pentru mine a contat foarte mult. Deci, chiar dacă scria rău despre el și așa dacă era sincer, nu mă deranja, dar da, recenzia m-a încântat și pe mine foarte mult. Acum eu sper să ajungă și mai mult la cititori și să nu treacă așa ca multe alte cărți despre care auzim, citim câțiva recenții, dar mă n-ajungem la ele, de fapt.
Speaker 1:Eu cred că are șanse să ajungă. Oamenii au nevoie de asemenea povești, repet la nu știu câta oară, mai ales în timpurile acestea. Cred că exact genul acesta de imaginar de povești fantastice nu Că este a reuniți, fantastic, așa realist, magic, cartea ta E ceea ce ne trebuie. Poate acum Ai absolvit și un masterat de practică, și cum se numește editorială?
Speaker 2:Da nu l-am absolvit, am făcut doar un an și pe el l-am abandonat. A început și pandemia și toate cele, și am zis că nu. Și totuși era despre munca aceasta mai mult de redacție, și nu cred că mi se potrivește, mie foarte mult, pentru că cere foarte multă amigală și chiar dacă am, și eu am pentru textele mele, ca să spun așa, dar nu prea mă vedeam stând să redactez și corectez alte cărți.
Speaker 1:Era doar un pretext, întrebarea aceasta să nu se împovestești neapărat de masterat, ci să-mi spui ce părere ai tu despre literatura română actuală, pentru că am văzut că citești foarte mult literatură străină română, deci ești în mare măsură aptă să-mi dai un răspuns complet.
Speaker 2:Mie mi se pare că e foarte mult efervescență și că se scrie foarte mult și foarte repede. Adică eu am un ritm totuși mai încet, așa cum se vede, și câte lent au apărut volumele mele. Dar văd atâția scritori români care scot câte o carte în fiecare an, și mă minunez așa și nu preînțelegască să scrie și cartea și să facă toate celelalte și să și călătorească și să se ocupe și de familie și de toate lucrurile, și totuși reușesc. Și eu cred că sunt cărți la momentul ăsta în literatura noastră pentru toate gusturile. Și mă uit și pe tot felul de platforme din acestea unde se promovează literatura română și intervin acolo foarte mulți cititori care vorbesc despre ce cărți au citit ei, ce le-a plăcut. Și deci cred că la momentul ăsta noi ne plângem mereu că nu avem cititori. E adevărat că nu sunt câți am vrea noi, câți am visa, dar totuși ei există și cred că asta ar trebui să fim recunoscători pentru cei care ne citesc și nu doar să spunem mereu că românii nu citesc și nu citesc.
Speaker 1:Bineînțeles, da, tot lumea s-a citit într-un procent. Că te întrerup, am avut o invitată, acum și câteva luni, pe directoarea librării. este o Iosif din Brajoc, care a spus un lucru foarte interesant Întotdeauna, în orice epocă, românia a citit un procent din populație. Așa a fost tot timpul. Nu e ca și cum toată țara citea și dintr-o dată nu mai citește nimeni. Așa a fost tot timpul. și dar mai fi niște târguri de carte. Nu s-a mai publicat dacă ar fi cerere. Părerea mea adică nu, dar eu consider că e cerere și ofertă. Asta este. Dar tu ești de părere că literatura română are reprezentanțe vârf ale tuturor genurilor literare care pot sta pe același raft cu autori străini. Calitativ, nu vorbim de cantitatea, ai spus cantitatea. Vorbim de calitatea scriturilor.
Speaker 2:Eu cred că sunt Avem, doar că n-au vizibilitate suficientă sau nu ajung totuși unde trebuie să fie citiți totuși de cine trebuie. Așa există, dar cred că asta nu e suficient dacă nu ajung totuși la cititori. Adică cum sunt în străinătate, că sunt foarte repede traduși și ajung de exemplu ajung la noi atâtea cărții din toate genurile, din alte limbi, pe când românii sunt foarte puțin traduși. Dacă ne gândim totuși, și atunci normal că este foarte greu să spunem că suntem la același nivel.
Speaker 1:Da, da, da, mulțumesc. Este greu de apreciat.
Speaker 2:Eu zic că avem destui scritori buni care ar putea să aibă succes și în afară.
Speaker 1:Da, da, și eu spun Mai ales că e bine ca străinii să afle și despre cultura română, cum noi aflăm prin cărți despre culturile altor popoare ai căror autori sunt traduși. Bucur de Cristian Fulaș, că tot l-am bârfit. Am fost la galerile Prentom și am văzut la galerile în Lafayette, am văzut cărțile în librăria de acolo, cartea de fapt, o carte Iosca, și am fost așa mândră, uite, domnule, cunosc pe omul ăsta, ce tare știi A fost ceva și am văzut că și specia, cum i, ce acum i-a tradus, a apărut în limba franceză.
Speaker 1:De ce atât că încetul cu încetul poate Alexandra, cine știe apare și Lior în vreo țară din Europa sau din alt continent. Eu îți mulțumesc foarte mult pentru discuție. Dacă mai ai ceva de adăugat, te rog să o faci. Pentru debutanții, de exemplu, care vor să devină celebri prin scritură, ce sfat le-ai da.
Speaker 2:Să nu se grăbească, în primul rând, dar să nici nu se lase descurajați, pentru că mulți scritori dau sfatul ăsta Vrei să fii scritor? Mai gândește-te că nu este o lume foarte ușoară, nu câștigi nimic, nu ai mari recompense, așa că, cu alte cuvinte, să spunem mai bine, lasă-te Cam. Ăsta este sfatul pe care îl primesc deputanții.
Speaker 1:Eu nu aș zice asta, dacă ei simt că asta este ce vor să facă eu îi încurajez, doar că înainte ar trebui totuși să citească foarte mult și cărți foarte diverse și scritori din toate timpurile, nu numai aceștia contemporani, dar să nu se descurajeze. Cam asta ar fi. Îți mulțumesc mult și te mai aștept la rețeaua de povești. Eu mulțumesc mult, corina. Cu succes în continuare, alexandra, la revedere, pa pa Să. Vă mulțumim pentru vizionare.