RETEAUA DE POVESTI
RETEAUA DE POVESTI
Alexandru Lamba, despre Azilul meu și explorări literare (S8; Ep 110 )
Alexandru Lamba, un autor recunoscut pentru stilul său inovator, ne invită să explorăm universul fascinant al romanului său recent, "Azilul meu". Descoperă alături de noi alegerile și dilemele care au conturat acest titlu intrigant și cum povestea sa anterioară, "Oasis", a influențat tema centrală a cărții. Acest episod promite să dezvăluie un proces creativ plin de întrebări și provocări, aducând astfel o nouă perspectivă asupra creației literare.
În continuare, Alexandru ne împărtășește planurile sale literare viitoare, unde intenționează să abordeze noi teritorii printr-un roman realist sau chiar suprarealist, plasat în peisajul românesc și cu personaje familiare. În paralel, el lucrează la o colecție de proză scurtă cu un titlu provizoriu sugestiv care promite să captiveze prin tema sa comună. Această conversație inspiratoare te va lăsa cu o dorință de a explora mai profund universul literar al autorului.
Podcastul poate fi ascultat pe Apple Podcasts, Google Podcasts, Amazon Music.
Devino suporter al podcastului aici: https://www.buzzsprout.com/1884756/supporters/new
Mulțumesc!
The podcast can be listened to on Apple Podcasts, Google Podcasts, Amazon Music.
Become a supporter of the podcast here: https://www.buzzsprout.com/1884756/supporters/new
Thanks!
Muzica. Bine ați venita rețeaua de povești. Este Alexandru Lamba, un scritor pe care noi l-am mai avut aici și am povestit împreună. Acum, însă, lucrurile vor avea o altă turnură în ceea ce privește scritura lui. Bine ai venit, alex, și îți mulțumesc că ai acceptat să stăm de vorbă, și eu mulțumesc pentru invitație. E o plăcere, ca totdeauna, voi trai direct în subiect. Alexandru, noua ta carte, romanul Azilul meu. Eu îți mărturisesc ceva Când l-am văzut prima oară, când ai anunțat cartea, m-am gândit imediat că e vorba despre, în sensul de casă de retragere unde se duc bătrânii, că e vorba despre o izolare, despre o retragere din lume și așa mai departe. Nu știu, ăsta a fost sentimentul meu, feeling-ul meu. Apoi, când am luat-o de la târg și mi-ai dat și autograf și am început să o citesc, mi-am dat seama că amul Ai venit cu acel roman de altă factură și acum iată cu Azilul meu. Spune-mi, te rog, în primul rând, de ce ai dat acest titlu Azilul meu. Sunt foarte curioasă.
Speaker 2:Am oscilat mult, trebuie să recunosc, în privința titlului, ceea ce nu e un lucru tipic pentru mine. De obicei am un titlu încă de la primele capitole și cam ăla, e încă de la primele capitole și cam ăla, e de data asta am oscilat mai mult. Romanul a pornit de la ideea din povestirea Oasis, pe care am publicat-o în revista Nautilus pe vremea când ea era coordonată de Marian Coman, cred că era 2017. Și acesta aș fi vrut să fie și titlul romanului, dar mi-am dat seama că e un pic confuz.
Speaker 2:Titlul Oasis Poate duce cu gândul la formația Oasis, care are un comeback chiar anul ăsta. Nu uitați să dați like, să lăsați un comentariu și să distribuiți acest material video pe alte rețele sociale. Mai multă lume mi-a spus că titlul duce cu gândul la o proză suprarealistă despre cât de rău e să fii bătrân și să nu te iubească copiii. Așa că, da, îmi dau seama că titlul poate fi un pic confus, dar luând cartea ca obiect, cu titlul pus pe imaginea de pe copertă, cred că e un pic intrigant. Adică e zilul meu, dar pe copertă e imaginea aceea cu un palmier, un cort, deci bănuiesc că poate stăni niște întrebări. Așa, dacă măi chiar e vorba despre un azil și despre cât de rău e să te retragi din viața publică și să mergi undeva în singurătate.
Speaker 1:Alexandru, nu m-am gândit neapărat că ai scris o carte despre cum e să fii bătrân și să stai într-un azil. Te știu și m-am gândit că dezvolți o metaforă despre a te retrage din lume Și să știi că, într-un fel, și Oasis și numele acesta e de o insulă, un miraj, nu știu. Cumva cred că e ceva, e unanj. Nu e întâmplător ales titlul. Sigur este vorba de azilul politic, de statutul de azilant pe care personajul principal îl trăiește. Spune mai departe cum te-ai documentat, pentru că am necesitat o documentare foarte, foarte, foarte abundantă și am citit și interviurile pe care le-ai dat. Cum ai făcut acest lucru?
Speaker 2:Da Despre a trăi într-o țară deșertică. Știu cum este, pentru că am avut experiența asta. Am călătorit în Maroc, în Egipt, în Arabia Saudită acum mai bine de 10 ani, deci știu cam cum se trăiește într-o asemenea climă, și nu e deloc ceva ce ți-ai dorit. Este vorba și de o necesitate practică, pe care am avut-o, pentru că tot romanul se învârte în jurul unei serii de experimente nucleare în cadrul cărora a avut loc și acel incident.
Speaker 2:Acest setting nu a fost ales întâmplător. Aveam nevoie efectiv de a alega acțiunea de acele evenimente Și faptul că ele s-au desfășurat într-o zonă deșertică, de care eu mă simt atras, ca setting pentru roman a fost o coincidență fericită, Așa că lucrurile s-au așezat bine. Mai departe, despre viața beduinilor, într-adevăr m-am documentat din sursele pe care le are la îndemână orice autor în secolul XXI, și la fel și despre și aici chiar am fost surprins despre bogăția de informații pe care o găsești online despre seria de experimente nucleare din anii 60 ale Franței în Algeria. Sunt chiar detalii tehnice despre ce fel de autoturisme, avioane se foloseau în perioada respectivă în acele baze militare, în acele baze militare.
Speaker 2:În funcție de ce profunzime alegi să atingi cu romanul, găsești informații foarte bune și exacte, pentru că istoria a notat lucrur. Vine partea de ficțiune care mă gândesc că e foarte ușor recognoscibilă ce anume e ficțiune și ce e istorie reală. Ți-a fost greu să scrii partea aceasta de ficțiune, să vă mulțumesc frumos în moment dat într-un stream comun și toate celelalte, dar nu a fost chiar romanul pe care, deși l-am rescris de multe ori, l-am scris cu foarte mare plăcere.
Speaker 1:Să și vede. să știi, Ai scene și foarte dure acolo, cel puțin pentru mine. Cum e să scrii asemenea scene, Alexandru?
Speaker 2:Da, romanul are scene dure, dar cel puțin eu l-am gândit. Nu știu dacă e ok din partea mea ca autor să-mi judec propriile cărți. L-am gândit ca pe un felalaltă. E o istorie romanțată cu un pic ușor de elemente SF. Ele au câteva elemente comune și, spre o deosebire de șapte, virtuți de șapte și o păcătoasă moarte care merge spre căderea umană, aici în azilul meu am încercat să-mi salvez personajul. Nu știu dacă e neapărat o înălțare, dar oricum este o salvare a lui. Personajul reușește să se salveze. E o carte care, deși are scenă dură, este totuși una cu happy ending. Uite, îl dau un mic spoiler.
Speaker 1:Este bine La modul cum începe. e șocant, șocant în sensul bun, literal al cuvântului, nu șocant în sensul peiorativ. Iar, dacă îmi dai voie, alexandru, pentru mine atmosfera în care am intrat citind cartea a fost așa un amestec între atmosfera cărților, un melange, splendida cetate a celor o mie de soare, al lui Hoseini și Idiun sorelul Hoseini și Iduin Bine, prin nisipul abundant care apare în narațiune și nu știu așa. știi întotdeauna ca cititor, încerci să găsești ceva familiar, clișeistic. Asta facem noi, nu cititorii. Și asta sunt două cărți în care, bineînțeles, eu am înnotat și m-am scăldat într-o literatură bună și m-am bucurat cumva că am fost puțin familiare cu atmosfera. dar de altfel nu e ușor să scrii despre o cultură și o societate cu totul diferită, nu e așa, chiar dacă ai fost acolo. tu ai spus ca simplu turist, sau nu am înțeles eu bine?
Speaker 2:Nu n-am fost ca turist, am fost ca un soi de contractor, da lucram la o firmă din România, dar am făcut niște implementări de anumit sistem informatic la anumite fabrici care erau în aceste țări. Deci am stat ceva mai mult, nu foarte mult, am stat ceva mai mult și am ajuns să cunosc oamenii, localnicii în primul rând, cu care lucram efectiv în fabrică acolo Evident ei nu erau beduini, nu erau nomazi, erau oamenii secolului XXI, deci erau cu totul altfel de beduinii pe care îi descriu eu acolo. Dar odată când am fost în Arabia Saudită, după ce m-am rugat mai mult timp de unul dintre foarte puținii colegi arabi din fabrica respectivă, pentru că acolo un arab saudit care să lucreze este o raritate, și omul de care îți spun era o raritate, aceasta pentru că tatălui lucra la rândul lui, așa că le-a impus și copilul o anumită cultură a muncii pe care puțini o au. Dar iată, divagăm aici.
Speaker 2:Și la un moment dat am reușit să-l convinc, pe omul ăsta să unele de altele și puține locuri mai sunt în care să vezi doar dune, în principiu cam vezi localitățile, sârmele de curent care se duc de la una la alta, șoselele în depărtare. Dar la un moment dat mi-a arătat și la distanță, câteva corturi și acolo sunt beduini. Vezi că oamenii ăia nu sunt ca noi. Ei vor trata cu tine așa cum tratează cu deșertul. Deci, astea au fost cuvintele unui arab despre cumva conaționalii lui, de fapt.
Speaker 1:Foarte interesant. Apar în carte și un personaj principal feminin. Cum este? Totdeauna m-am întrebat și îmi întreb de câte ori am ocazia un bărbat da scritor, cum este pentru el să construiască un personaj feminin Având în vedere contextul de care vorbim sociocultural, diferit de cel european, sociocultural diferit de cel european violența, abuzurile, cu toate acestea nu-și pierde blândețea, acest personaj, bunătatea.
Speaker 2:Cum a fost Alexandru să construiești personajul feminin.
Speaker 2:Soția lui Radii. Da, Da, a fost dificil să construiesc acest personaj și din nou nou. Aici. E o oarecare inclinație pe care o am eu spre a insera persoane care sunt vulnerabile în cărțile mele, să le fac personaje, să mai aleg personaje din rândul persoanelor vulnerabile pentru că e o filozofie aparte a persoanei care nu poate avea. Gționalistă musulmană arabă este din păcate încă prin definiție o persoană vulnerabilă. Femeile în Arabia Saudită, de exemplu, încă nu au dreptul să conducă mașina, nu au dreptul să aibă loc de muncă decât în condiții speciale, cu acordul soțului, decât în condiții speciale cu acordul soțului. Deci sunt niște inechități care s-au păstrat și care care chiar și acum persistă, dar în trecut era cu atât mai predominantă Una peste alta. Din nou a fost dificil să construiesc personajul, să construiesc personajul. Poate un cititor mai atent și mai sever își va da seama că l-am tratat minimal. De aceea ea vorbește foarte puțin și se exteriorizează destul de puțin, tocmai pentru că pentru noi, trebuie să recunoaștem, sunt o necunoscută acele persoane.
Speaker 2:Așa este Le putem observa, dar nu putem pătrunde în profunzimea lor, Așa că și eu am trișat, descriind până la urmă destul de puțin și doar din perspectivă exterioară acest personaj.
Speaker 1:Da, dar este o apariție puternică, adică tocmai chiar și prin tăcerea, prin supușenia, ca să spunem așa, care specifică educației, nu Educației familiale, din care provină sociale. Alexandru, ce așteptări ai de la această carte? Ca orice scritor, așteptăm când cartea pleacă în lume și nu ne mai aparține, oarecum. Care au fost feedback-urile până acum?
Speaker 2:D a fost feedback-urile până acum. Dacă vorbim despre așteptări, ele au fost exact aceleași pe care le am totdeauna când scriu o carte, și anume să livrez o poveste care să se susțină pe sine și care la final, în momentul în care cititorul întoarce ultima pagină, să livreze un pic mai mult decât a cerut. Probabil că repet lucrurile astea ca o moară stricată, dar le voi spune din nou orice carte presupune un târg. Cititorul investește, pe lângă banii pe care i-a dat pe carte, investește și un timp și un efort. Banii pe care i-a dat pe carte investește și un timp și un efort Pentru că a citit presupune un efort Ceva mai mare decât acela de a viziona un film.
Speaker 2:Ei, acest efort, de obicei, în contrapartidă, are beneficiul plăcerii lecturii și al unui anumit bagaj de informații cu care pleci după ce ai terminat cartea respectivă. Eu sper ca și cartea asta, din nou, la fel ca toate cărțile pe care le-am scris, să câștige acest târg pe care le-am scris, să câștige acest târg, adică pentru cititor ea să reprezintă un câștig. La sfârșit, cititorul să spună ok, am investit efortul ăsta, 200 de pagini de lectură, dar am primit în schimb o poveste care poate va rămâne cu mine o perioadă, poate îmi voi aminti la răstimpuri în fața unei situații sau alteia, că am citit ceva care aduce a treaba asta în cartea aia, și dacă asta se întâmplă, eu declar că e un succes.
Speaker 1:Și Bănescă. Ai primit deja feedback-uri că artea a apărut de ceva timp. Nu Ai primit de la cititori impresii, cititori, mă rog, colegi scritori, nu-i așa. Ai primit.
Speaker 2:Da, foarte mulți dintre cititorii mei sunt colegi scritori. E o realitate pe care nu putem să o și nici nu cred că ar trebui să o ascundem. Așa este. Mulți dintre cei care citesc scriu la rândul lor. Da, am primit impresii și favorabile și nefavorabile. Pe cele nefavorabile le-am notat Multe din criticile care i s-au adus, cărții pe care nu le voi menționa subiect și predicat acum. Să vă mulțumim pentru vizionare. Am primit și feedback pozitiv. Multă lume a spus că a fost o poveste plăcută.
Speaker 1:Da, dar este mai mult decât o poveste plăcută. Părerea mea, și mențin părerea mea, asta este fiecare cu părerea lui până la urmă. Am văzut nu știu unde cineva spunea că ar fi o carte comercialăie. Nu mi s-a părut Și ar trebui în primul rând să apreciem în orice demers, din acesta Încep că e un proiect. Până la urmă, O carte e un proiect, un demers literar amplu, cum e al tău, documentarea din spate, munca pe care ai prestat.
Speaker 2:Eu nu sunt lezat de cuvântul comercial alăturat cărților mele. Hai, să ne gândim și altfel. Editurile la care publicăm noi sunt edituri comerciale. până la urmă Ele trăiesc din vânzarea de carte. Așa că a spune că o anumită carte este comercială înseamnă că practic ea își atinge scopul mercantil pentru care a fost scoasă de către editură în lume.
Speaker 1:Așa este. Aici sunt de acord cu tine. Și pentru că suntem deja la finalul discuției noastre, Alexandru ce pregătești Ceva, tot din zona aceasta orientală, eu știu, sau vicoană.
Speaker 2:Deocamdată, mă voi distanța o perioadă de zona orientală și de exotism, să spunem așa. Și următorul meu roman va fi unul realist, poate un pic suprarealist, poate un pic supra-realist, plasat în România, aproape de noi, având personaje mai familiare nouă. Și în paralel, încerc să definitivez și o colecție de proză scurtă din mai multe genuri, alăturate prin temă. Deocamdată, aici am un titlu, titlu de lucru pe care o să-l dezvălui acum în premiere este Până când nu ne desparte moartea.
Speaker 1:Bun.
Speaker 2:Pentru roman. Nu am încă un titlu.
Speaker 1:Așa e, cum spunea și la început întotdeauna titlu e cel mai greu de ales. Alexandru, îți mulțumesc foarte mult pentru că ți-ai făcut timp să vorbim despre azilul meu, despre proiectele tale, și te aștept la următorul roman să vedem cu ce ne mai surprins. Mult succes mai departe.
Speaker 2:Și eu mulțumesc foarte mult pentru invitație. Succes și ție, și eu aștept cu nerăbdare următorul tău roman sau colecție de proză scurtă.
Speaker 1:Mulțumesc.
Speaker 2:Să ne vedem cu bine.
Speaker 1:Cu bine La revedere.
Speaker 2:Numai bine Să vă mulțumim pentru vizionare.