RETEAUA DE POVESTI
RETEAUA DE POVESTI
Eugenia Crainic, despre sinceritate în literatură și explorarea naturii umane (S 8; Ep 109)
Eugenia Crainic, o scriitoare consacrată, discută despre onestitatea în creația literară și cum faptele reale inspiră scrierile sale. Ea explorează natura umană folosită în povestiri despre crime care pun în lumină complexitatea deciziilor și emoțiilor precum frica și supraviețuirea. Eugenia poveștește despre munca de documentare făcută în scrierea romanului „Studenta criminală”, după un caz real înfiorător. Altă carte a sa, "Oameni care m-au trăit", ne arată că onestitatea nu este doar o alegere, ci o chemare, iar Eugenia îmbrățișează această chemare atât în literatură, cât și în viața de zi cu zi.
.
Podcastul poate fi ascultat pe Apple Podcasts, Google Podcasts, Amazon Music.
Devino suporter al podcastului aici: https://www.buzzsprout.com/1884756/supporters/new
Mulțumesc!
The podcast can be listened to on Apple Podcasts, Google Podcasts, Amazon Music.
Become a supporter of the podcast here: https://www.buzzsprout.com/1884756/supporters/new
Thanks!
Muzica Bine ați venita rețeaua de povești. Vine din Arad și este nimeni alta, unica, inegalabila Eugenia Crainic. Bine ai venit, Eugenia, de când te vânesc, ca să spun așa. Dar acum s-au aliniat astrele.
Speaker 2:Bine te-am găsit, corina, bine că te aud, că nici de auzit n-am mai avut timp să ne auzim. Ce bine ar găsim timp suficient să ne și auzim De văzut. avem șansa așa cam de două ori pe an, sigur știi tu.
Speaker 1:Da, Eugenia, cine nu auzit de tine? Și de ce spun asta? Nu exagerez cu nimic. În ultimii ani ești foarte activă pe rețelele sociale și asta se vede. Ai astrins chiar o comunitate mare. M-am uitat pe profilul tău și am văzut oameni din diverse categorii sociale și ai creat așa un fel de coerență de comunicare. Te consideri un influencer în sensul intelectual al cuvântului, nu cel de marketing?
Speaker 2:Poate să fie așa ceva. Dacă vrei să numești influencer un om pe cuvântul căruia s-ar duce toți cei din bula mea, atunci sunt influencer de bulă. Dacă vrei, adică toți cei care au ales să dea like, follow sau ce știu eu ce au mai dat acolo ca să mă urmărească pe mine și tot ce am eu de zis pe pagina mea de Facebook, sigur că sunt influențați într-o oarecare măsură de ce spun, zic, arăt, invit, fac. Și asta pentru că și-au dat seama că nu mă joc cu vorbele, nu îi înșel, nu îi mint, nu îi dezinformez. Și dacă omul vede că există un loc unde, dacă te duci, asculti ceva și apoi comentezi, se face la modul serios, împărtășind opinii, pentru că vezi tu, și se observază foarte des pe rețelele de socializare, de multe ori unii, când dau o părere asupra unui subiect, fie politic, fie literar, fie social, fie personal, sunt tentați să-și impună punctele de vedere, aceea ce e la de vedere La mine pe pagină.
Speaker 2:Nu se întâmplă asta. Cum zic influencer bun de bulă, nu se întâmplă asta. Adică, toți sunt civilizați. De cei necivilizați ne-am scăpat frumos și am rămas acolo niște oameni care putem discuta despre absolut orice fără să ne luăm de gât.
Speaker 1:Am văzut că foarte mult rezonează cu ceea ce spui și asta se datorează mesajelor tare transparente și sincero-oneste. Tu ai onestitate în scritură, și aici vreau să venim statutul tău de scritoare. scrierile tale, eugenia, par așa un fel de pact cu sinceritatea și cu onestitatea. Deci, și în literatură tu nu abdici de la acest principiu al onestității, se vede când scrii oameni care m-au trăit. Este o carte de proză scurtă care a ajuns la inimile oamenilor datorită acestei sincerități pe care eu am văzut-o în feedback-urile pe care tu le-ai postat pe Facebook și pe contul vechi și pe acesta Este adevărat, ai făcut un pact cu această onestitate și în scritura ta ca scritor.
Speaker 2:Cred că pactul s-a născut fără să vreau eu sau fără să fi făcut ceva nu deosebit. Pactul ăsta cu sinceritatea aia există pur și simplu. Adică tu știi foarte bine că am acest background de jurnalistă și tot ce-am făcut ca jurnalistă s-a bazat pe realitate. Noi nu imaginam prea mult Mie mi-a plăcut mult reportajul Ca să scriem ceva, mai ales în anii 90 și începutul anilor 2000, când făceam ziaristică la firul ierbii, cum se făcea pe vremea aceea. Trebuia să mergem pe teren, trebuia să cunoaștem oamenii, trebuia să stăm într-un loc două-trei zile sau să mergem să revenim, să mergem, să revenim, să mergeunoaștem oameni. Noi ne bazam mult pe realitate, pe ceea ce vedeam, și am în minte multe, multe lucruri pe care nu le-am scris neapărat, ci nu le-am cuprins neapărat în toate reportajele, pentru care am muncit la pas prin județ până la urmă.
Speaker 2:Și toate acele imagini, toate acele lucr le-am păstrat undeva și le-am folosit în cărțile mele fără să respir, adică nici măcar nu m-am gândit să procedez altfel, ca atare sunt lucruri reale, lucruri adevărate cărora eu le-am dat o aureolă literară, le-am învăluit în cuvintele frumoase pe care doar eu l-am văzut și prin mine să-l vadă și ei. Așadar nu am făcut. Pactul cu sinceritatea există până acum. Nu știu tu îi zici pact, nici nu știu cum să-i spun.
Speaker 1:Așa mi-a venit, pentru că am impresia că ești un om cu principii. Mi s-a părut că și ca scritor teoretic orice scritor ar trebui să aibă măcar o responsabilitate atunci când scrie deci asta nu mai zicem și pentru că vorbim de realitate și respectarea realității în scritoră. Eu te-am cunoscut ca scritor, eugenia, prin romanul Studenta Criminală, care eu pe mine m-a marcat de ce spun asta și nu spun vorbe în vânt. Știu foarte bine cazul, pentru că fiind în Timișoara a șocat și o rășenime de acolo. E locul unde nu prea se întâmplă asemenea lucruri, așa abominabile, să spun.
Speaker 2:Și știu când ne-am întâlnit.
Speaker 1:După aceea Narada păruse deja că ne-ai povestit atunci într-o seară la pensiunea prietenei în Comune, cum ai scris această carte, cum te-ai documentat și ce ai văzut în rechizitoriu. Pe mine m-a cutremurat ce ai spus atunci. Mi-am dat seama că și tu, când ai scris cartea, cât de greu ți-o fi fost nu doar să reconstitui acest caz, dar să-l dai de o luminiță, pentru că aș vrea să ne povestești, tu și Tac, cum ai ajuns la acest caz, cum te-ai documentat și, dacă au fost lucruri pe care tu le-ai descoperit și nu ai putut să le faci publice, cum ai ajuns la caz Hai să răspundem și cazul Da.
Speaker 2:Hai să răspundem. Și cazul, da, da, da, uite, le povestesc tuturor. Deci, pe mine m-au impresionat absolut toate cazurile despre care vreodată am scris la ziar, am documentat. Chiar la un moment dat am stat să mă gândesc, scrind foarte mult în domeniul acesta social și lucrând foarte mult cu poliția, pentru că mi-a plăcut, mie, sectorul ăsta. Vezi tu, astăzi nu se mai face presă cum se făcea. Astăzi se rostogolesc trei știri de pe un site pe altul și oamenii consideră că aceasta este presa. Mai pun un cuvânt colo, unu din colo, și totul s-a rezolvat. Pe vremea când scriam eu nu era așa, în sensul că dacă eu veneam și spuneam, de pildă, trei rânduri, o știre că pe drumul județean cu tare a avut loc un accident de circulație soldat cu trei morți și doi răniți, și puneam punct, în momentul acela eram sigură că această știre nu intra în ziar. Noi trebuia să aflăm cine sunt cei care au pierit, trebuia să vorbim cu vecinii, cu primarul, cu notarul, trebuia să facem o întreagă investigație în jurul oricărei știri. De aceea, știrile erau documentate, informațiile erau extrem de muncite, tot ce ofeream cititorilor. Ei nu rămâneau doar cu cititul știrii și cu multe întrebări la activ. Nu, ei citeau cap-coadă, o treabă din care clar 90% aflasele cam tot ce se putea afla despre un eveniment oarecare. Acum, revenind la studenta criminală, am documentat, în toată această perioadă deziaristică și lucrând împreună cu ofițerii de poliție, nici mai mult nici mai puțin de 32 de crime care s-au întâmplat doar pe raza județului Aradeș, ca să vezi că nu trăim într-un loc foarte sigur pe pământul ăsta, fie că ești în vestul țării, fie că ești în capitale sau în orice alt județ din țara asta, poate aici, la un moment dat. Chiar țin minte că cei de la rutieră spuneau că după ce vin obosiți circulând pe autostrăzi în Europa, intră în România prin Nădlac și fac accidentele mortale în județul nostru. Și uite cum creștem noi. La Asta, vorbeau ei la o conferință de presă. Și-am documentat aceste 32 de crime, dintre care 5 sunt chiar cu autor necunoscut. Deci s-au întâmplat lucruri interesante în zonă Și am hotărât că în momentul în care voi scrie pentru că mereu mi-am dorit să scriu roman și pentru că mie însă mi-au plăcut romanele polițiste mi-am spus că numai un astfel de roman aș scrie. Aș scrie sigur ce mi-ar plăcea mie să citesc, deși tu știi foarte bine că diverse voci din literatura contemporană, și nu numai, clasifică cumva literatura a polițistă ca fiind la scara de jos a marii literaturi. Chit că n-am să înțeleg niciodată de ce. Spun asta? pentru că, după părerea mea, și Baltagul, care este marea literatură, e tot un roman polițist. Și Blestemul Pământului, blestemul Iubirii, care este deja în marea, face, și acolo o crimă, și atâtea jară amândoi, și atâtea și atâtea alte titluri românești, care toate sunt polițiste, și nu înțeleg de ce totuși este clasificat cumva acest roman polițist ca fiind de nișă și nu neapărat ar însemna literatură.
Speaker 2:În ce mă privește, prin studenta criminală am făcut literatură. Și acum ajung în sfârșit la întrebare Am documentat acest caz pentru că m-a impresionat. Nu știam cu care să încep. Din toate cele pe care le-am documentat și am început cu acesta pentru cătiu și eu Aradeanu, timișorean, pe care îl cunosc atât de bine, și citind știrea și aflând foarte multe lucruri din toate ziarele, din tot ce au spus toți pentru că tu te documentezi și din ce spun alții, ascultând oameni, vizualizam, știam ce s-a întâmplat, unde, cum.
Speaker 2:Sigur că subliniez, și e important să subliniez asta Cartea este ficțiune. Eu nu am scris un rechizitoriu. Da, l-am citit, dar nu am scris un rechizitoriu al acestei întâmplări nefericite. Pe mine m-a impresionat pur și simplu cum o tânără care intra la medicină cu o notă foarte mare se îndrăgostește de un tânăr care de asemenea intra la medicină cu o notă foarte mare. Deci, doi tineri atât de deștepți, atât de cu minții, visul oricăror părinți, ajung să seită, abominabila faptă despre care a aflat toată România.
Speaker 2:Plecând de la această faptă, am încercat să construiesc în romanul meu altceva. M-am gândit că, precis, cu siguranță, din toată psihologia pe care am citit-o, că am așa o pasiune ascunsă să citesc tot felul de lucruri legate de creierul omenesc și de ce poate el să zămisească. Și gândindu-mă oare ce s-a întâmplat de ai ajuns tu, tânără atât de deșteaptă, tânără atât de deștept, să comiți așa ceva? Trebuie că s-a întâmplat momentul în care a comis crima. Să încerc să văd ce s-o fi putut întâmpla în viața ei de a ajunge să comită o astfel de faptă.
Speaker 2:Și așa s-a născut această carte cu toate personajele, acelea de acolo, polițienești, cu munca de poliție care e autentică, reală, cu toți oamenii, aceia polițiști. Și să știi că există alte nume, dar i-am imaginat exact așa cum sunt. Poate de aceea sunt personaje puternice, pentru că nu sunt personaje egale. Deci, în materie de personaje, doamne, ce-mi place, mie să mă pricep, în sensul că cele mai bune personaje sunt cele pe care le-ai cunosu vreodată. Le cunoști cumva și pur și simplu, vizualizându-le, le descrii și le duci cu tine prin toată povestea. Ei, acei oameni există, polițiști cu metehnele, acelea, există șefii de poliție. Au existat cândva, cu anumite apucături, cu unțienești, de care ori fie, au existat întotdeauna. Și pentru mine, umblând în această lume, sigur că mi-am putut lua personajele la. Dacă iei Facebook-ul ăsta, cred că am primit peste 300, fără glumă, deci peste 300 de mini-recenzii și macro-recenzii la cartea asta.
Speaker 1:S-a vândut și s-a vândut cartea în câte exemplare?
Speaker 2:Câteva mii. Câteva mii, dacă ar fi, deci câ Nu știu că aș minți în clipa asta, pentru că am ieșit din perioada de contract cu editura Mirador, la care am publicat inițial cartea. Îi mulțumesc și pe această cale, lui Ioan Matiuț, primului meu editor, care a avut încredere întotdea. De sub clauzele contractuale cu editura Mirador am primit propunerea din partea Violete Borza de la Editura pentru Artă și Literatură, căreia îi mulțumesc de asemenea, să reedităm acest volum, pentru că chiar începuse să mă întrebe multă lume de unde se mai poate cumpăra? Tu știi asta, că ai trecut prin asta cu cărțile tale De unde mai cumpărăm amanții noi? De unde mai cumpărăm codul lui Cărțile care nu se mai cumpără?
Speaker 1:Nu mai uite vreau să facem o mențiune pentru cei care ne ascultă Cartea aceasta, te la Rad 2018, dacă nu mai cel și să le spunem celor care poate nu știu despre cazul pe care tu l-ai dezvoltat în cartea ta este vorba de doi studenți la medicină Timișoara care au ucis un cetățean și apoi l-au tranșat încercând să ascundă cadavru, urmele crima și așa mai departe. Dar au fost prinsi iar tu ai urmat acest fir ieșind din rechizitorul. Sigur că trebuie să te consultezi Pe partea aceasta, pe partea umană, și asta mi-a plăcut foarte mult pentru că sunt acele întrebări pe care eu mi le-am pus, că am pus că a fost juna e sigur că am citit cazul și am urmărit cu sufletul la gură în presă să văd ce s-a mai întâmplat Și inclusiv după ani, m-am uitat să văd cei doi criminali. Unde sunt acum, ce fac, că au cerut? tu spuneai că ea sau, nu știu, el ceru să rău o eliberare ce Cred că sunt libere.
Speaker 2:Amândoi Cred că sunt libere.
Speaker 1:Exact asta, m-am întrebat și eu, cum o fată atât de frumoasă, de deșteaptă, genială, aproape să ajungă să prostitueze și să fie Știi cum erau Bonnie și Clyde. Au fost așa o pereche, așa A răului, de fapt, și genii ale răului. Și spune-mi tărui, spus celor care ne ascultă, le-am dat puțină informație. Cartea aceasta pe care tu ai reeditat-o sub titlul Rămășițe din bezna, iubirea. Am hotărât să-i schimb.
Speaker 2:Am hotărât împreună cu editoarea mea, cu Violeta Borzea spun și eu așa ca la televizor doamna este o doamnă, dar pot să pun cu mâna pe inimă că o consider prietena mea și și ea cred că mă consideră prietena ei. Deci Violeta Borzea a spus că putem să facem lucrul ăsta, să-i schimbăm numele. Și am hotărât atunci pe loc că da haide, să-i schimbăm, pentru că această carte nu este până poate avea titlu din toate cele trei paliere fără nicio problemă.
Speaker 1:Ai mai făcut vreo adăugire, ai mai modificat ceva?
Speaker 2:Nu știu neesențial. A neesențial pentru că nu poți să spargi nimic din tot ce s-a încropit acolo, ca să nu mai zic că de obicei, deci fostul meu editor chiar spunea după ce ai ținut-o, dragă, un an, un an, am ținut-o pur și simplu. după ce am pus punct, am ținut-o un an și am înjumătățit-o. De ce am înjumătățit-o? Când povestesc, sunt tentată să intru în detalii no-transcript pe care îi stimam până la un punct. construiesc dialoguri nefirești. Noi nu vorbim așa. De ce să ne alcătuiești un dialog firesc Așa cum vorbim noi în viața de zi cu zi. Nimeni nu vorbește folosind epitete ornante, nimeni nu vorbește folosind metafore complicate.
Speaker 1:Foarte îngrijit, foarte corect, hiper corect chiar, mai ales când e vorba de un dialog oarecare pe o terasă, sau știu și eu, în holul unui hotel, sau ce știu eu, ce am citit acum Păi această naturaleță, că de aceea am văzut că am apedalat pe onestitate, că această naturaleță, autenticitatea scriturii răzbate și în proza scurtă, pentru că tu ai colaborat și la volume colect în oar de Timișoara.
Speaker 2:Am citit în oar de Timișoara am avut o proză scurtă, foarte frumoasă. Se numește Ioana Dragă. Numele Ioana este numele mamei mele și de asta l-am folosit, pentru că la un moment dat a avut loc un eveniment și tot de la o crimă adevărată am pornit și acolo, foarte drăguță, s-a publicat în Noar de Timișoara alături de nume de Bicol de foarte mulți, de Daniel Timariu, de mulți oameni care locuim în special în partea asta de Vesta Țării. Am colaborat la volumul ăsta și a ieșit o treabă foarte drăguță. Atunci, neterminatele iubiri. Atunci am participat cu o proză despre iubire, de asemenea o proză despre vulnerabilitate. Am scris o povestire drăguță în culoare dincolo de gri.
Speaker 2:Iarăși un volum colectiv a apărut anul trecut, probabil că și anul ăsta scris o proză, dar nici nu știu. O să vedem. În fine, ce fac acum, însă, este să și revin la romanul polițist. Ce fac acum, însă și regret din suflet că am o viață atât de agitată și atât de plină și încărcată cu tot felul de alte lucruri pe lângă job-ul meu principal pentru căânia sunt scriitori, after job writers, dacă vrei să accepti sintagma asta.
Speaker 2:În calitate de after job writer, îmi este foarte greu să mă adun și să scriu roman, așa cum îmi doresc roman polițist pe mai departe, pentru că din toate cele 32 de crime pe care mi le amintesc. Aș vrea să scriu romane din toate cele 32 de crime pe care mi le amintesc. Aș vrea să scriu romane. Poate voi reuși, voi face în așa fel încât să reușesc. Chiar și acum scriu un roman și abia aștept să-l termin. Am speriat să-l termin pe Gaudeamus, uite că n-am reușit, poate pe Buchfest, cine știe. Dar până la urmă nu e că nimeni. Și dacă nu iese cum vreau și cum simt, nici n-are rost să-l scot pe piață, pentru că eu țin mult ca o carte de-a mea, semnată de mine, să poată lupta cu ușurință cu gadget-urile din ziua de astăzi.
Speaker 2:Și când știi că a scris Eugenia o carte polițistă, să o iei. Știu eu ce mai ai, adică să fii alert și să vrei să vezi ce se întâmplă acolo și să găsești ceva natural, frumos. Chiar acum am mai zis-o. Mă rog, o să termin. E foarte greu de scris romanul pe care îl scriu acum, pentru că are foarte multă simțire în el, foarte multe sentimente reprimate, foarte multă luptă interioară.
Speaker 2:Este vorba despre un bărbat care și-a ucis soția cu 17 lovituri de cuțit și ulterior s-a sinucis. Până aici pare o simplă crimă. Iată că romanele polițiste se pot scrie, și începând cu crima în sine, nu să așteptăm până la sfârșit să vedem cine. Ei și pe mine m-a intrigat subiectul acesta, în special pentru faptul că cei doi pierind sigur au fost la un moment dat înmormântați în aceeași zi Ea pe de o parte, el pe de altă parte Și de ce am început să documentez în mod deosebit acest subiect și să încropesc pe margariu și să distribuiți acest material video pe alte rețele sociale. Alături de care au trăit, cu care s-au dus în concedii, cu care au avut o oarecare viață împreună. Toți s-au dus la învăluntarea criminală. Și aici am devenit atentă și curioasă. Ei, și-am aflat niște lucruri. Abia aștept să termin cartea asta. Aici este toată frumusețea cărții doi oameni, ceva cu totul și cu totul neașteptat.
Speaker 1:Și îți vei delecta cititorii cu încă o poveste inspirată din realitate. Da, Da, da da. Și a spus că ne apropiem de final. Eugenia, aș vrea să mă întorc un pic și să-mi spui părerea ta, pentru că romanul Studenta criminală. Ai săpat pân în hăul creierului uman ca să vezi unde s-a produs acel switch de la bine la rău, comutatorul ăla ce a declanșat, de exemplu, la studenta aceea. Tu ce părere ai De ce este nevoie ca omul să devină din uman o fiară, o brută fără sentimente, fără empatie?
Speaker 2:S Să știi că, citind foarte mult am fost nevoită. Mai ales, ai văzut foarte bine că în cartea apare inclusiv un profiler. În România există această specialitate Am preluat termenul de la american se numește profiler, așa îi spunem și noi acum, așa îi spunem și noi acum. Dar înainte erau acei specialiști în psihologie, angajați inclusiv în inspectoratele de poliție și care erau consultați în multe dintre cazurile. Asta știu de la ofițerii cu care lucram în diverse situații, sau scrieam despre sau îi întrebam despre crimele, pe care le documentam ca să le fac publice ulterior. Și știam că există acești psihologi. Ei bine, unii dintre ei s-au dus mai departe. Creau profilul psihologic al potențialului criminal înainte ca acesta să fie prins, acei profileri cu care vedem filme, și așa mai departe. Ei citind foarte multă psihologie ca filme și așa mai departe. Ei citind foarte multă psihologie ca să pot să fiu extrem de documentată atunci când scriu despre un profiler. Nu mi-ajungea cât știam din tot ceea ce documentasem pentru diversele articole de ziar.
Speaker 2:Și citind foarte multă psihologie, am ajuns la concluzia că noi toți și criminali, corina, tot ceea ce lipsește în viața unui om este trigger-ul, este acel declanșator, acel declic ce trebuie să se producă în urma unei acțiuni, în urma unui cuvânt, în urma unui ceva ce să trezească în noi acel instinct primar. No-transcript, i-a determinat să mănânce Și chiar vorbeam cu prietenele mele că și noi, probabil în aceeași situație, am fi decis ceva Jumăt. Nu m-am grăbit să spun nimic pentru că eu sunt convinsă că instinctul de supraviețuire te determine să faci lucruri pe care nu le poți afirma acum, pentru că nu ești pregătit, nu ești acolo. Așa și cu crima, când ești acolo se întâmplă lucruri. Vezi și tu foarte bine. E sigur că la noi în țară majoritatea crimelor nu sunt atâtea state cât toată țara noastră.
Speaker 2:Într-o țară ne mai găsești și câte o crimă mai știu și eu oameni bolnavi, suficient de bolnavi încât să imagineze crime în serie, oameni cu adevărate probleme psihice, oameni care sunt prinși greu cu o muncă elaborată Ca să poți să ajungi la ei. La noi e mai simplu, crimele noastre nu sunt atât de răsunătare, dar totuși există oameni care își plănuiesc Diverse acțiuni Și le și înfăptuiesc. Am ajuns În viața mea De câteva ori La 10-15 minute după ce a fost descoperit Câte un cad. Nu uitați să dați like, să lăsați trăiesc și să o văd trăită, no-transcript, evoluată, cea mai evoluată. Și în consecință mi-am zis că asta e soluția să scriu despre ele, pentru că pot, pentru că îmi place și pentru că, după ce ți-am răspuns la întrebare și am ajuns clar la concluzia că toți suntem criminali, doamne ferește să nu ne înțelegem deloc între noi și să ajungem în situații limită pentru că nu știm ce vom face.
Speaker 2:Niciunii dintre noi Probabil că nu crimă cei mai mulți, sau chiar dacă nu ni se întâmplă lucruri atât de grave încât să aud că se enervează în așa măsură încât să ajungă să comită o crimă, bătăi, violuri sau ce alte acte, păi, uite, în povestirea. Mi-am adus aminte acum de povestirea Moarte în Lupanaru străjerilor, pe care am publicat-o în cartea oamenii care Acolo. Sunt foarte multe povestiri, 90% dintre ele sunt, adică aproape toate sunt luate efectiv din viață, luate din stânga și puse în dreapta, pur și simplu. Și moartea în lupanarul străjerilor este o proză pe care am documentat-o după o știre din ziar. Este adevărată 100% în urma comiterei unui viol care s-a petrecut în Râșnov și viol urmat de Crimă.
Speaker 2:Sigur că m-a impresionat. A fost suficient să pun niște întrebări, să fiu ziarist pentru jumătate de oră mă rog mai mult, zic și eu așa și să pot să scriu povestirea aia care e cutremurătoare. Tu ai citit cartea și știi ce zic. A primit și pentru literatură Mystery and Thriller în 2012 și premiul național. A fost un juriu foarte competent. Atunci, zic eu, și am fost mândră că a primit premiul ăsta. A fost George Arion, care scrie literatură polițistă. În jur a fost Lucia Verona, care și-a scrie literatură polițistă. A fost Bogdan Hrip de la Tritonic, și el scrie literatură polițistă. Ip de la Tritonic, și el scrie literatură polițistă. Monica Ramirez, care și ea a scris multă literatură polițistă, dar acum mai mult am citit literatură de spionaj în ce o privește, și atâți alții. Deci a fost frumos, a fost Proza aia. Mi-a plăcut mult și chiar am primit multe. Am primit multe, multe telefoane și mici recenzii, mai mari recenzii despre cum, despre ce gust a lăsat ea în inimile cititorilor.
Speaker 1:Iată ca să încheiem într-o notă optimistă. Numai ce nume, câteva nume pe care le-ai enumerat, denotă că avem cu ce acoperi acest gen polisier în România și nu e un gen inferior sau de nișă. Avem foarte mulți autori de gen și foarte calitați, chiar recent. Acum citesc romanul scris de Bogdachie, pe care l-a lansat de curând. L-a scris cu Teo Matei, foarte bun, aproape impecabil, aș putea zice ca și construcție. Eugenia, îți mulțumesc foarte mult pentru prezența ta. Așteptăm noi cărți de la tine. Eu cred că și de dragoste ai scris foarte bine. Am așa un feeling că ai scris un romans foarte bun și îți doresc mult succes în continuare și te mai aștept la rețeaua de po povesti, să povestim, evident.
Speaker 2:Mulțumesc Corina. Oricând știi că nouă nu ne ajunge timpul. Dacă ne-am întâlnit mâine dimineață să facem o rețea de povești, am face-o atât de lungă că cred că numai rețeaua asta de povești și zidul marele zid chinezesc s-ar vedea de pe lună toate cele bune, la revedere, la revedere. Corine, să vă mulțumim pentru vizionare.