RETEAUA DE POVESTI
RETEAUA DE POVESTI
Loredana Târzioru, despre 30 de ani de Brumar și lumea editorială (S8; Ep 108 )
Loredana Târzioru, o figură emblematică în lumea editorială din Timișoara și nu numai, ne-a onorat cu prezența sa pentru a ne împărtăși povestea remarcabilă a carierei sale în cadrul editurii Brumar. Cu 26 de ani de experiență în spate, Loredana a transformat poezia într-o artă convergentă și accesibilă, mai ales în perioada provocatoare a pandemiei. Descoperiți cum pasiunea ei pentru cărți a fost influențată de personalități culturale precum Șerban Foarță și cum fiecare etapă din istoria de 30 de ani a editurii Brumar a fost marcată de inovație și creativitate.
Editura Brumar, cu rădăcini adânci în Timișoara, a devenit un simbol al calității și diversității în lumea cărților, chiar și în fața provocărilor de a conduce o editură din provincie. În acest episod, explorăm cum tehnologia Macintosh din anii '90 a revoluționat procesul de tipar și cum autorii de renume au inspirat o estetică rafinată. Povestea Brumar nu este doar despre cărți, ci și despre efortul colectiv de a păstra cultura vie într-o industrie în continuă schimbare.
Privind spre viitor, Loredana ne-a împărtășit aspirațiile sale pentru editura Brumar în anul aniversar, subliniind importanța participării la târguri de carte și a adaptării la provocările economice și sociale actuale. În ciuda presiunilor externe și a obstacolelor, determinarea și profesionalismul rămân esențiale. Finalizăm cu o notă optimistă, inspirată de capacitatea editurii de a se adapta și de a continua să promoveze valoarea culturală, chiar și în vremuri dificile. Ascultați și lăsați-vă inspirați de povestea unei femei puternice care a redefinit succesul într-un domeniu dominat odinioară de bărbați.
Podcastul poate fi ascultat pe Apple Podcasts, Google Podcasts, Amazon Music.
Devino suporter al podcastului aici: https://www.buzzsprout.com/1884756/supporters/new
Mulțumesc!
The podcast can be listened to on Apple Podcasts, Google Podcasts, Amazon Music.
Become a supporter of the podcast here: https://www.buzzsprout.com/1884756/supporters/new
Thanks!
Muzica. Bine ați venita. Rețeaua de povești este din orașul meu de suflet, timișoara. Nu puteam să o ratez. Aveam de mult de când să o chem la podcastul nostru. Loredana Târzioru, directoarea editurii Brumar. Bine ai venit. Îți mulțumesc că ai acceptat invitația mea.
Speaker 2:Bine te-am găsit. Mulțumesc că ne reîntâlnim și aici.
Speaker 1:Loredana, noi am avut fericită ocazia să colaborăm la unul dintre volumele Underground TM, coordonate de tine și de Cristian Vicol, și mi-a făcut o mare plăcere să te și întâlnesc în real la Bookfest, când ai avut și standul cu editura și am văzut pe viu ce cărți frumoase a scos de-a lungul timpului, ce grafic a copertelor, ce diversitate a subiectelor de la poezie, că poezia se spune, că nu se citește poezie. În ultimul timp a fost așa ca o revoluție din timpul pandemiei Poezia este foarte, foarte ascultată și a căpătat diverse forme de prezentare multimedia. S-a făcut poezia în stradă acompăiată de muzică, deci a devenit o artă convergentă. Și voi, tu mai exact, ai coordonat apariția unor volume de ce să spun? vei spune tu singură ce autori sunt acolo, ce să spun, vei spune tu singură ce autori sunt acolo. Este un regal, un adevărat regal. Apoi ai proză scurtă, ai cărți științifice. Am văzut unul, am luat-o chiar eu, dar sunt 30 de ani de editură Brumar iar tu, marea parte din activitatea ta profesională ai dedicat-o aceste edituri.
Speaker 2:Te rog frumos, povestește cum a fost începutul. Da, ai dreptate, marea parte la vieții mele a fost la Brumar. Au fost ani foarte, foarte interesanți și provocatori și incendiari și foarte multă efervescență. Eu am apărut la Brumar în anul 1998, un an de grație. Eram în anul 2 de facultate, la grafică, și se dorea colaborarea și cu artiști pentru partea de vizual. Directorul de atunci al editurii, răzvan Gavrilă și Gabriel Timoceanu cereau colaborări cu artiști profesioniști pentru grafică și m-am nimerit într-o zi într-o clasă de grafică mai mare că doreau studenți care termină facultatea de grafică, și m-am nimerit eu în clasă. Când Adriana Lucaciu a întrebat cine vrea să meargă la editură să învețe că se învață pe aparatură profesională, să învețe cum se face o carte, și eu zic eu, dar nu era adresată mie întrebarea. Bun, am pășit în editură în fiecare zi. Domnul Șerban Foarță era acolo, mă aștepta și mă aștepta. El Lucra la un castel în Spania pentru Ania, împreună cu Adrian Bodnaru și Dan Ursache. Așa s-a născut prima carte, cea mai frumoasă carte din România anilor 90, și am asistat la nașterea ei. Această efervescență și căldură și nebunie și talent m-a prins evident și odată intra microbul, nu a mai ieșit. Deci sunt 26 de ani În timp din ucenic că atunci eram doar un simplu ucenic. Am făcut sedanuri, sacchi acolo un folder și un colț stai aici cu minte, nu te deranjezi. Uite că am deranjat. Și după un an niciuna. Câteva luni am făcut și eu coperte și care au pășit pe niște trepte de recunoaștere, să zicem așa. Dar începuturile au fost mult mai dure. Asta e partea frumoasă. Începuturile au fost evident. De la patron, cum să zice, care prin 94, da, chiar în 94, a înființat editura, dintr-o întâmplare, cred, a publicat un articol în Pana mea prin 2007, unde povestește cum a dat startul editurii. Dacă vrei, pot să citesc puțin, pentru că are mai mult haz decât eu, eu fiind scrisă de meserie. Și zice așa domnul Gabriel Timocanu, fratime e mai mic decât mine cu doi ani jumate. Așa a început totul, când la noi în Timișoara, în piața operei, dormeau oamenii în corturi și stigau toată ziua Jos comunismul, jos Iliescu, hai Munteanu, hai kilometru zero al democrației Muscu. Îl cheamă Cătălin, dar îi zicea Muscu, de la insistența de țânțar gonit cu care se milogea, să-i dau să tragă din tutun Când eram în generală Deci, frate, veniți din Berlin, din Est, să se zgâiască la România proaspătă, liberată, că el făcuse lena ușule și vorbea nemțește ca ei Cam tregăr, nemții ăștia cu bocanci, cu plete, cred că fumau și haș. Dar până la urmă fratele meuiză, n-am auzit nimic de el. Peste trei luni mă trezesc în fața casei cu trei camioane cu crucea roșie pe ele. Venise muscul șofer pe un camion cu ajutoare, medicamente și chestii pentru handicapați. M-am bucurat tare când l-am văzut, am plâns chiar D l-am bătut rău că bău n-avea carnet de șofer. Am lipit poza lui pe carnetul meu că eram ziarist la Timișoara sau Gazeta de Vest și nu-mi trebuia carnet de șofer. Pe vremea aia presa circula cu sticla de bere între picioare, la volan, militienii salut cât pe perechea de pingele pe care o moram.
Speaker 2:Într-o lună de ubicuitate prin oraș Am descărcat ajutoarele la spitalul din oraș, la spitalul dinumbolea un camion. Nu știu dacă erau expirate. Eram inocenți pe atunci în sensul ăsta. A plecat iar. A prins în Berlin unirea lor și câștiga 500 de mărci pe lună reparând daciile esticilor că n-aveau dacii. A plecat iar. A prins în Berlin unirea lor și câștiga 500 de mărci pe lună reparând daciile esticilor că aveau daci Imediat. M-am făcut bișnițar de daci. După aia am adus o mașină mică de tipar ca să-mi tipăresc singuri operele. Scosesem deja o carte de versuri, dar lucram furibund și mai aveam vreun met. Vedeam iau poporul o dorește cu grăbire. Poporul însă habar n-avea. El căra rulmenți la Istanbul și venea cu blugi piramida înapoi. În paralel, gici pe calii creștea mai tare ca făt frumos, deja, ducea camioane încărcate și aducea camioane încărcate De diferență, de nerăbdare. Vrem cultură. Scandal fiert poporul acela al meu. Ce să fac? Păi, m-am împrumutat și am făcut tiparnița să meargă. Asta era prin 94. Am început să scot cărți pentru doctori democratici. Toți trebuiau să apară cu grăbire. Cărți urâte, prost și repede făcute, că fiecare avea un popor în cap cerea opera. Eu, când mă uit pe fereastră ca să văd poporul ce mai face, dacă mai rabdă afară poporul nu-i Îi găsesc la fereastra lui Petre Roman scandând nu vrem chent, nu vrem valută, vrem pe Roman să ne conducă. Evident, atunci am plâns. A doua oară Seara m-am întâlnit cu Șorban Foarță, cu Dan Ursache și cu Bodnaru și am făcut cele mai frumoase cărți din România. Tipul care a scris chestia asta e Gabriel Timuceanu, fondatorul editurii Gabi între noi, scriitor, poet și așa mai departe. Am zis articolul i-a apărut în Pana mea în 2007, când ni s-a cerut să ne prezentăm, dar cred că altă prezentare nu mai există.
Speaker 1:Oricum Robert Cervana mai a scris, a sintetizat așa de bine și a redat atmosfera de atunci, de la începuturile și ale gazetăriei Timișoara, cu ziarul Timișoara până au părut și alte. iar vezi tu, loredana, timișoara se hrănește și acum din energia aceea revoluției, și asta mi se pare extraordinar. e ceva ce nu s-a estompat, nu s-a uitat din potrivă, este o combustibil pentru toate acțiunile și proiectele culturale S-a estompat pentru cei care nu sunt de aici.
Speaker 2:Pentru noi care am crescut aici, nu s-a estompat. Cei care vin nu prea înțeleg. Copiii noștri sunt prea puțini informați. Trebuie tot timpul să-i ținem în priză.
Speaker 1:Prin cultură și prin cărțile pe care le gândesc. Hai, să ne întoarcem la perioadele tale din Brumar. Ai spus că sunt mai multe etape. Au fost.
Speaker 2:Păi, da etapa de ucenicie, etapa de cum era că alfămeșter, meseria mea de bază e cea de grafician, și în timp am învățat să fac de toate, deci absolut orice. Noi având și tipografie că asta era cheia care țineam în picioare o editură, puteam să ne facem noi cărțile alea frumoase, să ne le facem așa cum dorim noi. Adică, în mod special Danul Sachea a dat tonul că nu se mai putea, nu se mai poate, astea nu sunt cărți. Hai, să facem niște cărți adevărate. Și ne-am permis să facem niște cărți adevărate. Și am învățat de toate. Deci toată procedura, tot tehnologia de tipar, de la cules până la împachetat cărți, și e foarte lung procesul, procesul unei cărți, editării și publicării unei cărți, și tipăriri.
Speaker 1:E foarte lung, dar a fost și este în continuare foarte frumos, care este Loredana, care este provocarea de a conduce o editură în provincie, cum se spune. Pentru mine Timișoara nu e provincie, dar este provincie din punct de vedere general.
Speaker 2:Nu cunosc temelul ăsta, dar nu știu ce e aia.
Speaker 1:Provincie A fost probabil la început un fel de neașa dorință de a totuși să face de a de cunoscut.
Speaker 2:Da evident că autorul dă tonul. Oricât de frumoasă faci o carte, dacă autorul nu spune nimic, e pierdere de energie, de energie. În primul rând pleacă de la manuscris. Și întâlnirea a fost cu Șerban Foarță, cu Dan Ursache și cu Adrian Bodnaru, care fiecare era foarte bun pe felia lui. Versurile lui Șerban Foarță meritau o grafică bună, iar Bodnaru a venit cu un mare rafinament redacțional și Dan Ursache cu o grafică bună și foarte bună. Eu de la ei am învățat. Pe ei nu pot să-i.
Speaker 1:E ca și, cum eu știu, practic ai învățat din mars.
Speaker 2:Tot ce înseamnă, că tu ai bucat trei ani, deși făceam eu grafică. La școală nu se învăța așa ceva. Da, și norocul m-a fost și de tehnologie foarte bună de Macintosh. În anii 90 existau doar în Germania, și care era întrebarea provocarea?
Speaker 1:da, dacă a fost o provocare asta, la început vorbind, o editură care are 30 de ani, pe acum 30 de ani, și în București erau zori editurii, adică zori industriei editoriale, nu era nici aici. Nu colcăiau editurile cum sunt acum la târgă de carte, atât de multe, erau câteva și care au apucat să prelungească, de exemplu să se transforme coresii. Poate vorbesc prostii, dar dau un exemplu. Poate mai erau câțiva din meșterii care știau câtă ceva din culisele unei edituri, dar toți au luat-o de-aia.
Speaker 1:Știau foarte bine că mâinile s-au transferat de tituri pe stare, au ieșit la pensie și așa mai, și toți au trebuit să facă din măs după aceea, când și-au făcut edituri private. Deci cele mari de stat s-au privatizat, dar au venit și editurile cum e Brumar. Brumar s-a făcut de la zero după Revoluție, deci este un produs post-revoluționar Și vine într-un oraș de afară, a Bucureștiului, și independent și cu capital privat 100% Și a reușit să devină cunoscut. Iată, mai sunt câteva edituri din țară, la fel de în Iași, din Cluj, mai sunt câteva care au reușit să se facă, să devină notorii. Dar cum s-a produs lucrul acesta? A fost multă muncă în spate, și asta vreau să aud. Da, evident, mare, am avut tehnologie, am avut și echipă mare.
Speaker 2:Am avut și echipă mare și echipă mică și ne-am tot mulat după nevoile instituției. Da au fost câțiva oameni cheie care au adus alți oameni cheie și a fost o echipă extraordinară. În anii aceia, după care lucrurile au început să mai scadă, tirajele să scadă, a venit criza din 2008,. S-au mai închis editurii Și tirajele au scăzut. Asta este clar. În anii 90 se scătea foarte mult. Venea camionul cu cărți, Erau sute de mii tirajele.
Speaker 1:Și cumpărau citeau.
Speaker 2:Da în anii 90 era nebunia aia, pentru că era vocea libertății. Lumea voia să citească, voia să aibă acces la informație. Chiar dacă era și Sandra Brown, chiar dacă era și filozofie și mergea orice Șterajele erau mari, dar se și publica rău că așa a apărut ca o revoltă. Hai să scoată niște cărți frumoase bune ca, niște cărți frumoase bune ca o revoltă, că era multă maculatură pe piață. O mai vezi și astăzi prin anticariate, mai sunt anticariatele cu tot felul de titluri Și cred că așa s-a impus prin o calitate, nu prin tiraje mari.
Speaker 2:Notorietatea autorilor era a celor locali Șerban Foarță, emil Brumaru, cărtărescu, lora, mulți Robert Șerban Da Ioan Temorar, am o listă lungă, dar nu am mers niciodată pe o piață de traduceri. A fost foarte mică, o colecție mai mult de poezie, de traduceri de poezie, și nu am fost o linie comercială, să zicem, marea linie comercială a fost a cărților de medicină, dar nu alea erau deja alt subiect. Ce-am mai publicat așa de fațadă, nu de fațadă care ția fața, a fost albumele de artă, tot așa, pentru că am avut o tehnologie foarte bună în spate, că dacă era să luăm albumul de artă și să mergem la o tipografie să tipărim, ar fi costat foarte mult și nu cred că ne-am fi permis.
Speaker 1:Dar Brumar, de la ce vine, loredana? Are legătură cu Emil Brumaru? Știi că toată lumea te întreabă lucrul acesta.
Speaker 2:Da, m-au mai întrebat ce ne facem acum că Milbrumar a murit. Are legătură cu luna în care s-a înființat, adică în noiembrie 1994. Atât a fost inspirația.
Speaker 1:Foarte frumos. Le spunem celor care ne ascultă că tot am menționat aici numele lui Șerban Foarță, că poate nu toți știu că el este autorul versurilor celebrei formației Fenix, versificatorul lor. Și pentru noi Timișoarene, asta are multe, multe alte simboluri, conotații extrem de valoroase și de sentimentale.
Speaker 2:Da, Șerban Forță este un mare har, cu mare har pe care îl are Timișoara. Ne bucurăm de el ori de câte ori avem ocazia. Uneori mai puțin vizibil. Despre Phoenix s-a tot vorbit și foarte mult în ultima vreme, din mai multe unghiuri și polemice și pro și contra. Și-l v-am foarte dat în anii aceia textele Nu a fost vizibil în conșunturile lor. Dacă știi, poate nu știi, întâmplarea a făcut ca Andrei Ujică să vină la el cu măsurile textelor Și el a scris doar după măsuri. El nici nu a avut un contact direct cu formația Phoenix. Ce interesant. Da doar după măsurile pe care le-a adus Ujica pe un bilețel.
Speaker 1:Artiști până în vârful unghiilor. Cum se spune, poftim Artiști până în vârful unghiilor. Da, da, îmi amintesc că a venit la Bookfest când Pircea Banicea a caparat efectiv Bookfest-ul, deci nimeni nu mai vindea cărți, nu mai era atent. A venit să cânte la lansarea cărții pe care ai scos-o tot la Brumar. Da cu Rodica Gürtler, așa o carte pe care am citit-o cu plăcere fiindcă mi-a amintit de Timișoara copilăriei mele Da cum am devenit o flower power fugară.
Speaker 2:Da, da, fiind prieteni și cu noi și în special cu Rodica, mircea a făcut-o posibil să vină, ce contează că seara a avut concert la Timișoara, a doua zi era în București și a venit la lansare. Într-adevăr a fost cartea pe care am văzut-o cel mai puțin.
Speaker 1:De totul mi-a fost acaparată de eveniment, dar cu jocul meu cea bunică nu mai era Bookfest, și acolo venise și Andrei Ujigă, că de asta mi-a mers. M-a impresionat profund. Iată cum creze, asemenea cu un reconector peste ani și se aduc aproape de public pe artiști pe care nu i-am văzut de foarte mult timp. Nu numai eu, mulți care erau acolo chiar din București au fost impresionați Deci haideți să ne întâlnim?
Speaker 2:A fost o întâmplare? Andrei Ujică trecea prin spatele standurilor. Nu, nu, a fost o întâmplare.
Speaker 1:Este și mai interesantă îți dai seama.
Speaker 2:Dacă nici el nu știa ce se întâmplă acolo. Da, da, da, l-a văzut Mircea de pe scenă.
Speaker 1:A zis iată, foarte, foarte frumos. Au fost niște momente foarte frumoase. Acum să ne întoarcem un pic la Brumar. a trecut criza din 2008. Cum ai trecut peste ea? Loredana Ți-amintești cum a fost atunci? Da, mi-amintesc.
Speaker 2:Cred că și în toată media s-a întâmplat o criză, pentru că totul a trecut în online, deci media, publicații, cred că foarte puțin au mai rămas în format tipărit și atunci provocarea a fost de a trece în tiraje mai mici și nașterea e-book-ului și a suportului digital. Noi încă nu am reușit să digitalizăm arhiva Brumal, să o transformăm, să trecem în tehnologia nouă. Foarte puține sunt Și e-book și Da am supraviețuit.
Speaker 1:Dar cum? Că n-a fost ușor, mai ales că oamenii începusele. Deja numărul cititorilor a început și el să mai scadă, Nu numai în Timișoara, peste tot. Cum ai făcut față? Ai continuat activitatea în jur de impedimentelor bănuiesc.
Speaker 2:Da, da, da, probabil s-au mai rălit niște angajați. Dar pe partea asta tipografică Gabrile Timăceanu știe mult mai bine tirașele ne scădeam și multe catalogi de produs și tirașele acolo au rămas cât de cât constante. Ce s-a redus? s-a redus piața de carte, dar am continuat să tipărim tot felul de alte tipărituri și reclame și fluturași, și pleante și tot felul, tot și cutii, și Până târziu până prin 2014. Tipografia continua până în 2014, tipografia mare. Am avut tipografii mai mici, mai mari, mai pe toate. La un moment dat cred că aveam vreo 3-4 hale prin oraș, închiriat, evident. Aveam vreo 3-4 hale prin oraș, închiriat, evident, unde ne desfășuram activitatea. Deci nici mai știam de unde alergăm unde.
Speaker 2:Dar în 2014 s-a mai s-a răcit relația tipografică, s-a ajuns la o supra-saturare și Timocanu a zis tipografia ia o pauză, nu știu un an, și a deschis alta mai micuță, că dacă ai microb nu mai scapi. Și atunci editura am trecut printr-un ONG, adică a devenit o activitate de suport. Adică simțeam că trebuie suportată printr-un ONG, prin alte proiecte de finanțare, că se dădeau deja proiecte de finanțare și a FECN și de la primării și consilii județene. Dar noi nu aplicam până târziu. Dar având ONG-ul am început să aplicăm și să ne mai putem permite titluri mai consistente.
Speaker 1:A avut câteva proiecte și pe timpul mandatului Timișoarei ca și capitala europeană Știu că ați făcut câteva acțiuni foarte, foarte frumoase care au fost și mediatizate. Ați publicat și cărți. Mi se pare că Underground TM este sub egida nu Da. e un rezultat.
Speaker 2:Da, e un rezultat. Deci, tot așa, de când am luat în brațe ONG-ul Asociația Memoria Culturii, am dezvoltat și proiecte de eveniment, festivaluri, lecturi publice, jazz, poetry, și prin aceste evenimente mai ample am mai publicat și câteva cărți de impact. Cum zici, dacă a fost mai bine mediatizată, atunci a fost de impact datorită evenimentului mare. Mai facem și anul acesta reverse poetry, un festival dedicat revoluției, cu cursuri pentru elevi pe urmele revoluției. Trei seri de evenimente, poetry Underground, maraton de Poezie.
Speaker 1:Am văzut, că ați fost plecați și în Germania de curând.
Speaker 2:Parcă nu Da tot cu acest proiect, da Cu Outlaw Liberty, cu Mugul Gros Lumi, mihai și în Germania am avut parteneri pe Pop Traian și pe Hall Samson, care ne-a ajutat cu traducerea spectacolului.
Speaker 1:A fost foarte interesant, am văzut pe Facebook și, dacă nu mă aștept, cristian Bicol a fost la Institutul Cultural din Viena, tot prin S-au avut pe alt proiect.
Speaker 2:Da, da, cred că a fost, dar cred că e alt proiect.
Speaker 1:Și spune-mi, Măredana, tu, dacă ai preluat mandatul acesta, să zicem de director la Brumar, eu mă gândesc așa că ai fost printre puținele femei care au condus o editură.
Speaker 2:Da, dar lumea tipografiei nu-s deloc femeia. Nu, acolo eram rea. Țineam în frutot când era cazul, pentru că atâta timp cât știi foarte bine ce faci, nu ești nici femeie, nici bărbat. Ești ce trebuie să fii, ești profesionist, la locul, acolo unde este necesar. Nu uite, chiar nu mi-am pus problema asta.
Speaker 1:Eu mi-am pus o problemă pentru că m-a interesat foarte mult identitatea, egalitatea de gen în anumite industrii. Și aici a fost o lume ca și în presă, a fost o lume a bărbaților până prin anul 2000, ori tu ai fost director de editură, dar vorbata e și altă societate acolo, poate mai puțin misogină și tradiționalistă. Dar spunem acum, după 30 de ani, iacătă, suntem în luna lui Brumar, 30 de ani de Brumar. Cum, uita-te puțin în urmă, cum ți s-a părut călătoria aceasta până aici?
Speaker 2:Ești mulțumită Ai fi făcut ceva mai mult. Aș fi vrut să am mult mai mulți bani ca să-i ascund în paginile cărților. Da aș fi făcut mult mai multe proiecte frumoase, interesante.
Speaker 1:Traduce Ceea ce este acum totuși nu sunt niște realizări, nu, Da, dar nu pot să spun că sunt mulțumită.
Speaker 2:Vezi, de-aia cont că sunt mulțumită. Vezi, de aia contruși o editură de atâta timp, dar întotdeauna aștept ziua în care această editură să trăiască singură, să trăiască, să aibă un curs uniform, un curs care să funcționeze lejer.
Speaker 2:Da, e greu, nu da, nu sunt mulțumită, simplu și vrei să ai o strategie sau ai de gând să faci ceva pentru asta, sau bine dacă vrei să spui că poate sunt unele mai secrete da, e o strategie pe mai mulți ani Și în primul rând ține de finanțări Și să-și duci un titlu care să se susțină singur, începând de la autor, să poată fi plătit autorul, toată linia redacțională, tipografia, sau dacă e doar în online. Dar nu cred că trebuie să mergem doar în online. În digital Avem nevoie și de cartea pe suport de hârtie. Și acea carte pe suport de hârtie trebuie să fie foarte bine făcută. Trebuie să fie foarte bine făcută, că dacă tot investești atât de mulți bani și atâta energie, trebuie să fie bine făcute și corect și frumos și de calitate. Sperăm că poate până mor să văd măcar un titlu.
Speaker 2:Știi că are circuitul închis frumos. Nu pot spune că au fost și titluri care s-au vândut bine. Evident că nu mele vinde. În rest este doar o muncă decisiv și suportată din ori din alte proiecte, ori din bani personali, ori ceea ce ai văzut. Frumos. Aia nu înseamnă că aduce și Profit. Profit nu Sunt proiecte în care s-a investit foarte mult, dar e multă contribuție proprie, sau am mai prins un sponsor, am mai un proiect mai mare sau mai mic. Deci nu are circuitul închis acel proiect editorial Și nu știu dacă e sănătos așa. Eu aș vrea să se vândă cartea, să ajungă unde trebuie și să fie plătită toată lumea.
Speaker 1:Dar sistemul de difuzare care este Există cărțile, librării, nu-i așa Există.
Speaker 2:Dar există. Ne publicând mult autorii români. Raftul autorilor români este foarte subțiră în librările din România Foarte mult. Dacă mergi în librării vezi foarte multe cărți pentru copii, ceea ce e altă industrie. Eu așa o văd. Vreau să mă apuc de cărți de copii. Dacă m-ai întrebat de proiecte de viitor, aia e deja altceva. Multe motivaționale, traducere. Raftul autorilor români este subțire la câte edituri sunt în România. Nu promovăm autorii români. Librările, politica librărilor nu prea este de a promova autorii români. De aia facem tot felul de spectacole de ieșim în stradă au se lau în liberty, urlăm peste tot cât putem, cât ne permite timpul, energia să iasă autorul în față. Autorul trebuie să fie peste tot, în tramvai, în tren, pe tren, ca să fie vizibil. Când aud că publică cineva sub pseudonim și vrea să fie recunoscut și vândut, asta e o utopie. Se poate merge publicat sub pseudonim și cartea să aibă. Dar și în Europa lucrurile au scăzut mult în ce privește consumul de carte da, pentru că s-au schimbat și gusturile o anul, o dată cu noile tehnologii.
Speaker 1:accesul e mai facil și atunci sunt și ofertele mai mari. E un ocean. Dacă deschizi site-urile, aplicațiile pentru cărți, google Play sau nu știu pe ce aplicație, ești pur și simplu asaltat de titluri. E greu de ales, nu prea ai criterii, doar din ce ai auzit tu recomandări. e o discuție mult prea amplă, pe care poate o să o facem cu altă ocazie.
Speaker 2:Da, deja e alt subiect Da, și e cunoscută. Lucrurile stau altfel și trebuie să ne adaptăm. Dar trebuie să prindem toate trenurile. știi, Eu așa cred.
Speaker 1:Așa este. Și mai avem câteva minute, foarte puțină, la dispoziție. Ai putea să spui așa pe scurt, ce proiecte ai de viitor Când sunt 30 de ani, iată maturitatea, deja editura un om matur un om matur care învață în fiecare zi, și în fiecare zi învață să o ia de la capăt.
Speaker 2:Proiecte de viitor, să ajungem cu bine la următorul târg de carte și următorul. Să încheiem cu bine anul acesta cu ce avem în plan editorial și cu festivalul Reverse Poetry, și ar fi și câteva, să zicem așa un as în mânecă. Dar să nu mai zici zile trecute să treacă campania electorală, că unele, dacă se suprapun, așa de rău dau și unii profită de faptul că și nu înțelegi nimic. Deci vrem să le facem în tihnă și și cu cu dedicație pe fiecare să-i dedici și timpul necesar. Lumea vrea repede, tot lumea vrea repede. Vreau cartea asta într-o lună, prea se poate.
Speaker 1:Tu ai scris 5 ani la ea și o să o scot într-o lună, am înțeles da, loredana, oricum noi vom mai vorbi, te voi chema să mai vorbim și după 30 și ceva de ani. Iată, acum sunt 30 de ani. Mă bucur că totuși, drumul acesta, deși ea nevoios, că nu e ușor pentru nimeni în condițiile astea economice și așa, și sociale și de orice natură, să faci asemenea acte de rezistență când noi abia supraviețuim, cultural. Eu te felicit, îți doresc mult succes, mulțumesc Și sunt sigură că, așa cum te știu eu, mână de fier într-o mânușă de catifea, le vei face Așa, în ritmul tău, dar le vei face, și mă bucur tare mult că am vorbit. Mult succes î Mulțumesc foarte mult pentru invitație.
Speaker 2:Să vă mulțumim pentru vizionare.