RETEAUA DE POVESTI
RETEAUA DE POVESTI
Raluca Burcă, despre transformarea ilustrației în povești captivante (S 8; Ep 107)
Raluca Burcă, o artistă desăvârșită, ne poartă prin aventura sa în ilustrația de carte pentru copii, dezvăluind momente cheie din parcursul său educațional și artistic. Originară din Botoșani, și-a perfecționat arta în Polonia, unde a ales liniștea orașului Poznań pentru a-și hrăni creativitatea și a depăși sindromul impostorului. Împărtășește cum orașul s-a dovedit a fi un refugiu prietenos, ideal pentru a transforma ilustrația într-o parte vitală a poveștilor pentru copii. Această conversație inspiră nu doar prin realizările Ralucăi, ci și prin lecțiile despre importanța unui mediu stimulant.
Ne orientăm apoi spre un subiect ce îmbină nostalgia cu modernitatea: calendarele tradiționale de perete. Într-o lume dominată de soluții digitale, un calendar fizic își păstrează farmecul și utilitatea, mai ales pentru cei mici. Discutăm despre rolul esențial pe care aceste instrumente îl joacă în organizarea timpului și cum ele devin o formă de artă în sine.
Podcastul poate fi ascultat pe Apple Podcasts, Google Podcasts, Amazon Music.
Devino suporter al podcastului aici: https://www.buzzsprout.com/1884756/supporters/new
Mulțumesc!
The podcast can be listened to on Apple Podcasts, Google Podcasts, Amazon Music.
Become a supporter of the podcast here: https://www.buzzsprout.com/1884756/supporters/new
Thanks!
Muzica. Bine ați venita rețeaua de povești. Este Raluca Burcă. Mai mult decât o ilustratoare, am spus eu o artistă, și veți vedea de ce spun acest lucru. Bine ai venit, raluca, la rețeaua de povești.
Speaker 2:Mulțumesc frumos pentru invitație. bine te-am găsit și mă bucur să avem această conversație no-transcript, de ce nu în rândul copilor.
Speaker 1:Și am fost fascinată să aflu și mă bucur că acum putem vorbi mai mult despre asta cum se recrează povestea în imagini. Pentru că practic tu nu faci un lucru redundant, nu repeți ce-i în text. Imaginea completează textul. Dar până să ajungem la această, să-mi răspunzi la această întrebare, aș vrea să-mi spui Aluca, am văzut că ai studii foarte, foarte bine făcute în Polonia. Am văzut că ai absolvit o universitate de arte. Cum ai ajuns la acest domeniu? Pentru că ai absolvit o universitate de arte, da Generic, da, ne vei spune tu exact ce nișă de fapt ai aprofundat acolo și care a fost drumul până la grafica ilustrația pentru cărți.
Speaker 2:O iau așa un pic treptat. Mă bucur în primul rând că are ca Mătanu Tomița, are deja un feedback foarte bun din partea copiilor. E mereu o bucurie să aud asta. Nu știu drumul, e așa, cred că e pentru fiecare drumul e unic. Cumva însă, experiența mea a fost am început facultatea la IA și am terminat facultatea de arte, secțiunea grafică, după care am plecat la București urmând tot aceeași secție arte grafice și de acolo am plecat cu un master în Polonia, tot pe același domeniu, doar că cumva facultatea pe care am ales-o eu era mai mult pe graphic design, să zic. Intenția mea era să merg tot înspre area cărților de copii, tot spre ilustrația de carte. Dar nu știu, mi-am dorit eu Polonia la momentul ăla și mi s-a părut mie că orășelul Pozna nu mi s-ar potrivi cel mai bine, prea mult nou în jurul meu și aveam nevoie de ceva, de un pic mai multă stabilitate Și cumva un oraș care e așa, nu știu, nu foarte gălăgios, liniștit, foarte calm, era na crea echilibru perfect pentru mine să pot experimenta.
Speaker 1:Ai nevoie de condiții speciale când creezi un personaj pentru o carte În ilustrație.
Speaker 2:Vorbim La modul general putem cumva desena în multe condiții, dar așa relaxat și dintr-o poziție în care să simți că vine inspirația și că poți realmente să creezi lucruri. Cred că da sunt niște condiții, fiecare poate să le definească pentru el. Pentru mine a fost important să am nu știu, să am liniște, cumva, să fie un mediu prietenos, să fie un mediu. Eu cred că am mers cumva spre Polonia pentru că aveam auzisem tot felul de povești și aveam nevoie asta, aveam sindromul impostorului și nevoia asta de a-mi demonstra că nu are cum, trebuie să fie complicat, trebuie să fie ceva greu. Greu a fost din perspectiva faptului că am avut un volum mare de muncă acolo. Am avut multe cursuri, la fiecare curs câte 3-4 proiecte.
Speaker 1:În timpul ăla eu mai colaboram cu cineva separat și încercam eu să scot o carte de copii care nu a mai ieșit până la urmă, dar a fost o încercare. Cât se poate dezălui din secretele unui ilustrator care are de onorat un contract până la urmă? că fiecare autor creator de conținut are de onorat un contract, când ai și un termen limită? care e rutina muncii tale. Cu o nouă poveste pentru care tu trebuie să-i creezi imagini, cum faci? Îți ia un timp, citești mai întâi textul, citești de mai multe ori, încerci să intri în starea de spirit. Spune-ne, raluca, exact cum procedezi tu.
Speaker 2:Simt că până acum au fost experiențe cumva diferite de la poveste la poveste. Tot am văzut, ce a funcționat, ce n-a funcționat și am încercat tot să mai sintetizez și să păstrez ce îmi folosește cumva Nu știu. Cred că mă rog, după ce trecem de termenii contractuali, după ce stabilim fiecare parte, ce și cum, și picăm de acord și semnăm contractul, partea propriu-zisă de lucru pentru mine începe pe-al următor. Citesc povestea. Cred că nu știu să zic de câte ori o citesc pe parcursul proiectului. O citesc de multe ori, pentru că o văd în diferite ipostaze și de fiecare dată caut lucruri diferite în ea.
Speaker 2:Prima oară e primele două dati, să zicem, e o privire de ansamblu, să văd cam despre ce-i vorba. Să zicem, la prima citire vreau să văd și dacă mi se potrivește povestea, dacă am cât de cât o viziune despre ea pe care le pot citi și să nu simt nimic. Și am senzația că nu am un ceva nou de adus. Și nu vreau să mă repet și să desenez ce tocmai a explicat autorul. Nu-mi place să fac asta Și consider că cartea ilustrată până la urmă e un tot.
Speaker 2:E partea de ilustrație, partea de text și fiecare își aduce aportul lui iar împreună aduc o valoare mai mare și creează un conținut valoros pentru copil Și cumva trebuie să lase și loc copilului să-și imagineze și el ceva că altfel e doar așa dat pe tavă și nu simt că și împlinește scopul. Dar da, o citesc de mai multe ori și apoi încep să schizez, nu știu, ori schizez personajul principal și încep cu personajele. Dar asta zic, depinde foarte mult.
Speaker 2:În cazul Tomiță a fost să încep cu personajul pentru că l-am simțit așa foarte aproape, deși de când citeam povestea vizualizam cumva poate nu scenele, dar vizualizam culorile și atmosfera cărții și simțeam că vreau să merg într-o anumită direcție cu ilustrațiile. Apoi a început procesul de căutarea personajului care, în funcție de carte, poate să dureze de la o zi la trei săptămâni sau mai mult, depinde nu știu. Am stat și atât. De aia zic La Tomiță n-a fost chiar așa de mult, pentru că mi-am tras cumva mai repede niște concluzii din text și citind mi-am dat seama cum îl vizualizam pe Tomiță e șugubăț, e inteligent, e un mătan care are o anumită viziune.
Speaker 2:e curios, are o viziune interesantă despre lume și îmi plăcea. îmi doresc întotdeauna să fiu atentă puțin și la percepția pe care o am eu asupra textului, ca să încerc să redau aceleași caracteristici și personajului Și când apare în carte să-l vezi tot așa și să fie chestii foarte superficiale, pe care le fac inițial cu schițele, pentru că apoi urmează partea de storyboard, adică partea în care iau fiecare spread, fiecare imagine în parte și încercție de asta găsesc câte o scenă reprezentativă Și încerc mai multe variante până o găsesc pe cea câștigătoare.
Speaker 1:Da deci atât, că partea artistică se îmbâină foarte bine cu tehnicul.
Speaker 2:Da, da, da. Vreau să zic că apoi încep partea de culoare propriu-zisă, de acuarelă, de combinații, creioane și așa mai departe.
Speaker 1:Se întâmplă să lucrezi, se întâmplă, Raluca, să lucrezi în același timp la mai multe proiecte, la mai multe personaje din povești diferite.
Speaker 2:Da, da, din păcate și din fericire. zici aici Nu e și un exercițiu.
Speaker 2:E complicat, da, simt că e complicat La început, simt că am energie pentru asta, dar dintr-un punct încolo cumva se aglumerează și se încarcă prea mult poveștile pe ambele părți sau deadline-ul se apropie la una dintre ele, cum a fost acum cu Tomiță, că eu cărți în același timp și a trebuit să le jonglez. Așa acum o săptămână lucrez la una, apoi încă una la alta, și până la urmă le-am lăsat pe celelalte să-l pot finaliza pe Tomiță, că altfel n-aveam cum, simțeam că nu Cumva, simțeam că nu pot intra mai mult în poveste și să pot care-i prioritară.
Speaker 1:Da, se întâmplă, în orice tip de proiect. Raluca, pentru că ai mai umblat și în străinătate și sunt sigură că ai aflat și de acolo multe informații despre soarta ilustratorului al artistului grafic. Cum este în România statutul ilustratorului al artistului grafic? Cum este în România statutul ilustratorului, cum ți se pare că este la ora actuală? Care ar fi, care ar fi lipsurile, care ar fi beneficiile? Nu sună bine, deci, care ar fi lipsurile și care ar fi totuși progresul?
Speaker 2:Mă gândesc că există totuși niște mevulții, este totuși niște mevinte Mi-e, mi-e, mi-e, mi-e, mi-e, mi-e, mi-e, mi-e, mi-e, mi-e, mi-e, mi-e, mi-e, mi-e, mi-e, mi-e, mi-e, mi-e, mi-e, mi-e, mi-e, mi-e, mi-e, mi-e, mi-e, mi-e, mi-e, mi-e. Poate că știu că nu e strălucit, nu se citește atât de mult. Cred că știm cu toții cum e cultura, din păcate. Dar cred eu că na văzând cumva, și ce cărți erau altădată, erau și altădată, dar parcă, acum sunt mai multe, avem mai multă diversitate, avem acces la o piață largă, putem vedea ce fac și alți ilustratori din lume, putem avea acces la târguri din afara țării, târguri de carte, zic, și cred că există totuși progres.
Speaker 2:Nu știu, mă gândesc, nu știu care ar fi plusuri, minusuri. Clar, unul dintre minusuri ar fi ăsta că nu avem o plajă atât de largă, și atunci e un pic mai greu să zicem. Asta, bineînțeles, înseamnă de multe ori și bugete mai mici, înseamnă și proiecte mai multe pe care să le iei, să le jonglezi sau să faci și altceva, depinde de la caz la caz. Dar nu știu, vorbind cumva și cu alți ilustratori ajung la concluzia că tuturor le e greu într-o măsură sau alta, dar na încearcă să-și facă, să-și facă traiu frumos cumva și să facă o muncă cu sens pentru ei.
Speaker 1:Da, și să nu abdice de la calitate, pentru că am observat că zara este nu numai România. Probabil că e un lucru important și un lucru bun pe care l-am importat, că aceste cărți pentru copii să fie adevărate albume de artă, pentru că ele țin imagini unicat. Voi creați personaje unicat pentru poveste. Acel personaj nu mai e replicat în alte povești, nu mai există Originalitatea. Da, apoi culorile grafica. Bineînțeles că a evoluat ceea de-a lungul timpului. Numai Tom și Jerry și eu știu ce aveam noi pe vremuri desene animate, până la urmă banda ilustrată, desene animate. Ce părere ai Că? e aceeași întrebare pe care aș pune-o cuiva de la care vreau să aflu literatura română contemporană, dacă e pe același nivel cu literatura contemporană străină, universală? Cum e cu ilustratorii? Ilustratorii români sunt de același rang cu cei vorbim ca produsul pe care e fără?
Speaker 2:Cu cei străini? Da, da, eu cred că da sunt. Avem foarte mulți ilustratori foarte talentați, probabil că nu știu. În alte țări poate sunt mai mulți, dar din nou e un lucru dictat, cred, și de de cultura țării, de cum se vinde, de cum se cumpără, de câți cititori ai interesați și de populația țării, până la urmă. Dar eu, din câte știu, eu, din ce am observat, din ce am studiat, sunt foarte mulți și la noi foarte talentați Și mulți care, din păcate, n-au încrederea pe care ar trebui să o aibă în ceea ce fac, pentru că fac lucruri foarte frumoase. Dar mai avem de crescut, probabil ca mentalitate, ca să înțelegem cât de Eu cred destul de mult în cultură, dar și în cultura cărților ilustrate și în a-i arăta copilului de mic anumite albume de artă, cum spuneai și tu, cărți ilustrate, fiindcă îi arăți cumva o altă poartă de a vedea lumea și de a înțelege prin ilustrații de a da diverse.
Speaker 1:Conecara vizuală este foarte importantă. Și ce crezi, Raluca, ce a fost mai întâi, cuvântul sau imaginea?
Speaker 2:Putem să luăm, să luăm pe ambele părți. Eu știu cuvântul imaginea, ai văzut și apoi ai scris nu știu.
Speaker 1:Ce proiect ai în continuare. Nu vreau să ne dezbălui titluri, pentru că e confidențial și așa trebuie să rămână, dar mă refer dacă ai cumva oferte sau te gândești să te duci spre alt tip de cărți, nu doar pentru copii. Există și alt tip de cărți, alte genuri, care necesită imagini.
Speaker 2:Da, da, da, Momentan mă străduiesc să-mi finalizez cărțile, celelalte două despre care ziceam, la care am lucrat în vara asta. Una dintre ele este scrisă și ilustrată de mine și mai am coperta la ea, iar cealaltă lucrez împreună cu autoarea și mai am câteva ilustrații, mai am un pic de lucru acolo. Între timp doresc să-mi dezvolt un pic partea mea de shop, să-i zicem, și să lucrez la un calendar, dar nu știu să văd. Cum zic să văd, pentru că vreau multe și nu știu cât reușesc să fac din ele la un calendar de Crăciun, și nu știu. Ar mai fi în plan o carte, dar încă suntem în discuții, nu știu sigur, dar e tot o carte de copii. referitor la alte tipuri da, știu, mai sunt, însă nu știu, nu cred că am găsit o altă nișă mai potrivită mie pentru momentul respectiv. Cel puțin Am mai ilustrat, nu știu, am mai avut coperte, am mai avut ilustrații editoriale diverse, dar tot cumva în sfera asta de carte am mers cu fiecare. Nu mi-am propus neapărat, dar așa a ieșit până la urmă.
Speaker 1:Eu îți doresc foarte mult succes în continuare. Am văzut că foarte mulți autori în ultimul timp există așa o recrudescență cărților pentru copii scrise de autor român, și acesta e un lucru bun din punctul meu de vedere, pentru că sunt ne adresăm, suntem din ace în aceeași cultură și cunoaștem foarte bine. Așa cum spuneai, cum gândesc copii. Este fieră să fim diferiți în societăți diferite și asta implică și ilustrații mai multe, și este minunat. Așa se dezvolte întotdeauna un domeniu. Raluca, ce să spun? Eu sper să faci un calendar de Crăciun și pe o lună s-apară Tomiță. Ai putut să faci un calendar cu toate personajele pe care le-ai creat, emblematice, de-a lungul carierei tale.
Speaker 2:Eu mereu vreau să am cumva un produs cu ilustrații. Noi nu refolosesc neapărat decât dacă nu știu o cartolină sau ceva mai micuț.
Speaker 1:Da am înțeles, dar în general sunt toate Da pentru că și calendarele până la urmă există, calendare cu imagini adevărate masterpiece. Deci nu e ca și cum era pe vremuri, când făceai fotografii cu flori de munte și le găloai de pe unde apucai.
Speaker 2:Și acum Nu calendar cu ilustrații. Dar pe mine mă chinui întrebarea asta, în perioada asta cumva, când se apropie septembrie acum deja suntem în octombrie, dar numai când se apropie septembrie încep să mă gândesc fac calendar, nu fac calendar? În 2021 am reușit și am făcut Prin eforturi nu știu inimaginabile. Am făcut la mine acasă vreo nu mai știu câte, dar am făcut multe șoare oricum cu imprimanta mea, dar între timp am avut probleme cu imprimanta respectivă. Mi-am luat alta, mă rog, mi-am dat seama că e un produs pe care eu nu îl mai pot face în casă. Trebuie să caut un oraș e ceva. Da, da, e greu de găsit.
Speaker 1:Am văzut că tu ești foarte Da am văzut că ești foarte atentă la calitatea hârtiei pe care se tipărește produsul tău Și te implici foarte mult în producerea cărții din punct de vedere tehnic. Uite că vorbim de calendar chiar în timp ce te ascultam. Uite câte instrumente, câte aplicații avem din noi de tehnologii și totuși oamenii n-au renunțat la calendarul clasic de perete, cum se spune pe hârtie, că doar ai calendar în telefon, în laptop. Nu mai e ca și cum nu știi în ce zi va fi luna viitoare, nu știu ce întâlnire, și nu e ca și cum îl putem pe calendarul de părătă lucruri. Dar e un simbol, a devenit ceva. Ce părere le-a era Luca?
Speaker 2:Eu am început să-l fac așa dintr-o dorință, dintr-o nevoie personală cumva, și în general nu știu, cred că astea sunt lucrurile care au cel mai mult sens cumva, când le faci din propria ta nevoie, că simți tu nevoia. Măi parcă aș scrie acolo ceva, dar n-am pe ce Da. Aș nota ceva undeva și mă rog, asta combinat cu ilustrația mi se pare un Bine, asta vorbind separat de cărți că nu are privetura, dar e un produs pe care îmi place să-l fac, sau cel puțin să încerc.
Speaker 1:Da, dar oamenii caută în continuare calendare.
Speaker 2:Da, oamenii caută da, chiar da.
Speaker 1:Căutat. asta mi se pare interesant. E un obiect pe care a rezistat timpului Și de ou și de perete. oricum E interesant vor să aibă în fața lor curgerea timpului și să-l cumva ca un fel de control, domnul Iaul controle, dar așa și bine, și un simbol În fiecare casă să existe un calendar Este foarte interesant, Raluca. Îți mulțumesc mult, Tomiță, Și el îți mulțumesc că deja a ieșit și el l-ai animat. Deja nu mai e o simplă schiță Și ne așteptăm la toate celelalte evenimente.
Speaker 1:Un mare merit este să revine ție faptul că a prins atât de bine la copii, primordial. Ți mulțumesc încă o dată.
Speaker 2:Mulțumesc și eu, și na ce să zic, tomiță n-ar fi arătat la fel de bine, făcut doar așa din imaginație, fără un suport consistent.
Speaker 1:Mulțumesc Să vă mulțumim pentru vizionare.