RETEAUA DE POVESTI
RETEAUA DE POVESTI
Oana Moșniagu, despre curajul de a deschide o editură în Spania și provocările industriei cărților (S8; Ep 104)
Curajul și viziunea Oanei Moșniagu ne-au inspirat prin povestea ei extraordinară despre cum a deschis o editură în Spania. Alături de talentatul traducător Joaquín Garrigós și încurajată de prieteni și mentori, Oana a transformat un proiect de masterat într-o inițiativă care promovează autori români pe scena internațională. Într-o industrie a cărților aflată în criză, ea a spus „da” provocării, arătând că pasiunile urmate cu determinare pot învinge orice obstacol economic sau cultural. Împărtășim detalii despre cum proiectul ei a prins viață și a redefinit granițele literare românești.
Explorarea lumii fascinante a editurilor independente din Spania ne-a dezvăluit cum pandemia a schimbat obiceiurile de lectură și a oferit librăriilor fizice o nouă șansă în fața giganților online. Oana povestește despre succesul cărții „Măștile fricii” de Camelia Cavadia, tradusă în spaniolă, și cum tânăra generație a demonstrat o apreciere surprinzătoare pentru titluri complexe. Ne concentrăm pe impactul cultural al acestor inițiative editoriale și recunoaștem contribuția Oanei la promovarea culturii românești. Cu recunoștință și speranța unor colaborări viitoare, ne luăm rămas bun de la Oana, promițând să ne reîntâlnim pentru a discuta despre noile ei realizări.
Podcastul poate fi ascultat pe Apple Podcasts, Google Podcasts, Amazon Music.
Devino suporter al podcastului aici: https://www.buzzsprout.com/1884756/supporters/new
Mulțumesc!
The podcast can be listened to on Apple Podcasts, Google Podcasts, Amazon Music.
Become a supporter of the podcast here: https://www.buzzsprout.com/1884756/supporters/new
Thanks!
Muzica. Bine ați venit la rețeaua de poovești. Este din Spania, oana Moșneagu. Bine ai venit, oana, la Rățeaua de Povești. Este din Spania, oana Moșneagu. Bine ai venit, oana, la Rățeaua de Povești. Bine v-am găsit, oana. Intrăm așa direct în subiect. Nu-i lăsăm pe cei care ne ascultă deloc să respire, pentru că și eu sunt curioasă, să ales când cărțile s-au scumpit, toate materialele consumabilele Vorbesc nu doar de România, ci pe întreaga planetă. Situația aceasta e o criză pe piața de carte. Tu ai avut un curaj, pe care eu una îl apreciez, în or de a deschide o editură în Spania, unde tu locuiești de foarte mult timp, și apoi, după ce îmi răspund la această întrebare, te voi întreba și cum ai ajuns în Spania. Dar aș vrea să-mi spui cum ai avut acest curaj, cum te-ți aveniți această idee?
Speaker 2:Da, înainte de toate vreau să spun că eu obișnuiesc să spun și să vorbesc așa cum simt, așa cum sunt, așa că poate ascultătorii tăi se așteaptă la alte lucruri, tem să îi dezamăgesc. Adevărul este că, da, toată lumea îmi spune în curaj cred că a fost mai mult, nu mers înainte precum calul fără prea multe gânduri, pentru că ideile și planurile în general, dacă le gândim prea mult, nu se mai pun în practică. Ideea editurii nu e de acum. E de mulți ani în urmă, din 2016, când eu am făcut un master aici în Madrid de ediție profesională. Am făcut un master aici în Madrid de ediție profesională.
Speaker 2:Eu am făcut jurnalism la distanță la Spiro Haret și încercam să-mi găsesc un drum aici în Spania, mai potrivit pentru cum sunt și cum simțeam. Am făcut acest master și proiectul meu de curs la acest master a fost o editură care să publice autor român în Spania. Omen Bineînțeles că atunci când l-am prezentat, profesorul meu ulterior șeful meu durant mulți ani, l-a văzut ca posibil, l-a corectat, l-a găsit frumos și a zis că e un proiect care s-ar putea pune în practică. Am contactat pentru acest proiect cu regretatul Joaquin Carigos, care a fost un traducător care a făcut foarte mult pentru literatura română aici în Spania. El a fost și directorul Institutului Cervantes în București. Mulți ani L-am contactat doar pentru informații cât costă traducerile? ca să am informații corecte pentru proiectul meu, și am legat o prietenie de atunci. Eu, după ce am terminat cursul masterul de ediție, m-au angajat chiar acolo unde făcusem masterul, ca șefă de presăÎ în partea editorială, unde eu trebuia să fac promoție și comunicare pentru cărțile, grupurile editorial.
Speaker 2:Și în tot acest timp Joachim m-a tot vizitat, de câte ori venea la Madrid și credea mai mult în punerea în practică a proiectului decât eu. Pentru mine era un proiect posibil, o idee frumoasă, dar rămânată an de an. Un proiect posibil, o idee frumoasă, dar rămânată an de an. Într-un anumit moment, sora mea mai mare am două surori mi-a trimis cadou cartea Cameliei Măștile Fricii. Am citit-o și am simțit așa ca o săgeată și am zis eu păi cartea asta, nu-i păcat să rămână doar acolo, nu-i păcat să nu știe lumea de ea.
Speaker 2:A fost așa primul moment în care am început să iau măsuri în punerea în practica a proiectului în serios. Nu mai era un vis, nu. Și de asemenea Joachim mi-a adus în PDF, mi-a trimis cartea lui Grigore Dumitrescu de mascarea română, altă carte care am citit-o și am avut chiar coșmaruri de dură și de puternică ce e și mai ales că eu, care nu eram reală învățătură, am rămas uimită de ce în liceu, de ce la școală româniană nu ni s-a vorbit despre pitești. Nu știam ce se întâmplă. M-am simțit profund ignorantă și profund scârbită de ce am aflat.
Speaker 2:Aceste două cărți pentru mine au fost un impuls, au fost ca aripi și mi s-a pus acolo ideea de gata, trebuie să mă mișc, să fac ceva, să iau frăiere și să fac editura. Și de acolo a pornit. n-a mai fost decât un pas. M-a prins momentul în anul 2024, când lucrurile nu mai sunt chiar ca înainte, când totul costă mult mai mult, când totul e mai complicat, când competiția e mare. Dar nu mai puteam opri, așa că din 2016 până acum a tot fost visat și acum a fost momentul lui.
Speaker 1:Iată, de la un proiect de masterat ai ajuns la o editură fizică, o afacere în toată regula, într-o perioadă, așa cum spuneam la început, tulbură. Și pentru că ai menționat deja Camelea Cavadia, să le spunem celor care ne ascultă că despre ea e vorba, camelea Cavadia, căreia ai tradus cartea și urmează să și-o lanseze foarte curând în librării, luna octombrie. Ai mai menționat un autor, george Grigore Dumitrescu, și bănuiesc că portofoliu deja urmează să se îmbogățească. Și aici am o întrebare pentru tine, oana Din câte știi și ne-am mai avut așa o discuție în preambul autorii români nu beneficiază de o vizibilitate foarte mare pe piața internațională de carte ca atare agenții literari străințe cam feresc, cam ocolesc literatura română. Dar lucrurile au început să se miște în ultimii ani prin nume de notorietate și chiar nume mai puțin cunoscute care traduc pe cont propriu. Există mai multe modalități de a traduce o carte, nu doar prin Institutul Cultural Român, există și alte filiere și au reușit și alți autori. Tu ce părere ai despre conținutul literaturii românești de astăzi?
Speaker 1:Cum îl vezi Mai ales că tu ai lucrat și într-o editură spaniolă atâția ani.
Speaker 2:Da, foarte bună întrebare. mulțumesc, tocmai. asta e ideea. Eu cred în primul rând că problema pe care am avut-o noi în general ca și țară, pentru a ne face cunoscuți, a fost comunismul și ideea în afară că în România se scrie doar despre comunism Și odată ce au iepuizat un pic temele comunismului și nu sunt chiar la mare interes, cu toate că ar trebui, pentru că comunismul e un fenomen care a omorât mai mulți oameni decât nazismul și nu a fost pedepsit ca atare Totuși. apoi, limba, pe care editorii străini nu au capacitatea de a valora un manuscris corect și de a ști dacă se poate vinde, dacă se poate promoționa corect, dacă se poate vinde, dacă se poate promoționa corect. E dificil, tu ca editor să poți citi toate cărțile care se prezintă. Dacă sunt în engleză ai mai mare ușurință, dar dacă sunt în română e foarte complicat. Cred că literatura română are mult mai mult de oferit decât comunism, decât poezie, chiar dacă aceste cărți sunt valoroase, multe și bune. Avem romane, avem eseuri și, spre surpriza mea, când am început acum să mă uit cu mai mare atenție către titluri de autor român spre publicare, am descoperit că proliferează foarte mult și altfel de cărți comerciale care atunci când eram eu acasă, acum 20 de ani, nu existau despre viață sănătoasă, despre bunăstare, tot felul de cărți care sunt cărți comerciale, tituri bune și pot susține o editură ca să poată scoate altele mai substanțiale. Înainte nu aveam astfel de cărți. Este adevărat că aveam altfel de publicații, dar astăzi avem autor și avem cărți care pot sta lângă alții foarte mari sau în librării din toată lumea cu fruntea sus, și sunt cărți foarte bune. Eu, în cartea ca mea, nu o promoționez Ca pe un autor român, care o promoționez ca pe genul ei de carte, ca pe o carte care tratează teme actuale, care tratează violența domestică, care tratează căutarea de identitate, relațiile în familie. Sunt și aici și peste tot. Cărțile noastre trebuie promovate. Asta este problema mare.
Speaker 2:Un editor străin ia un autor român ca pe o încercare, pariază și o lasă singură să vadă dacă merge, cu excepții puține. Eu, care sunt mică și am puține titluri, pariez pe ele și le promovez, așa cum am promovat mulți ani de zile alte cărți. Știu cum funcționează piața spaniolă, știu cum funcționează promovarea și sper să pot și să ajung la public Cum am ajuns cu celelalte titluri, pentru că merită, merităm și noi să fim unde e toată lumea. Suntem țara din Europa care e un pic la ultima pe listă. Nu știu de ce. nu ar trebui. Eu cred că mai e ceva. Suntem mulți române aici în Spania. Merităm să avem o carte de vizită care să fie o carte cu care să putem spune uite, de acolo vin, ăsta sunt, citește despre mine. Să ne putem prezenta de o formă mai frumoasă decât ne-am prezentat până acum.
Speaker 1:Ce crezi, Oana?
Speaker 2:Există un timp pentru fiecare carte Acum o să-ți vorbesc puțin ca șefă de presă și nu ca editor, că mi-am început traiectoria de puțin timp. Dar ca șefă de presă pot să-ți vorbesc că publicațiile, cărțile, sunt strict legate de actualitate. Dar unde este problema? Tu ca editor nu poți să știi, când tu îți faci planul editorial, ce o să fie de actualitate în următorul semestru când tu plănești o carte. Dar sunt momente în care ai noroc și coincide titlul tău cu ce s-a întâmplat Aici. E foarte obișnuit în perioada pandemiei Au început să iasă cărți despre epidemii, despre boli, despre peste tot. Au început să fie un curent acum foarte comercial, cu care eu nu sunt de acord deloc. Dar vinde editorile mari Planeta, penguin, random House caută pe internet, pe internet, instagrame, booktoker, care au foarte mulți urmăritori și le propun un titlu, nu știu exact cu ce temă, doar pentru un valur de urmăritori pe care i-au și de like-uri. Tot așa Da este, Publicațiile sunt sau pot fi legate la actualitate. În schimb, piața spaniolă de carte are un avantaj că în Spania se citește și avem mult cititor, cult profund care caută literatură bună. Sunt segmente foarte bine definite Când faci promoție. E destul de ușurință să-ți cauți segmentul tău. Sunt iubitorii de istorie, iubitorii de novelă neagră, iubitorii de comic, de cărți de viață sănătoasă sau o literatură infantilă.
Speaker 2:Au foarte bine segmentate aceste părți și fiecare are urmăritorii săi și cumpărătorii săi. Trebuie să știi să te adresezi și unde să mergi. Dar nu este o lume nici așa mare, nici așa mică, și e loc pentru toată lumea. Se citește absolut orice, de la mic la mare, absolut orice de la mic la mare.
Speaker 2:În Spania se citește și se citește mult după pandemie. Mai ales, au crescut numărul de cititor pentru că și toată lumea credea că o să fie mișcarea inversă, că lumea nu o să mai cumpere din librării, nu o să mai meargă la librării. Nu știu dacă știți, aici e o luptă mare între Amazon și librării, pentru că Amazon vinde, au un timp de trimis mai scurt decât oare o librărie și e puțin o competență pe care librările nu consideră loială Și au făcut o altă plataformă care se cheamă Toastuslibroscom, un fel de Amazon al librăriilor, pentru ca oamenii să cumpere de acolo și beneficiul să meargă încă la librării. Chiar și așa, după ce ne-au dat drumul din casă, oamenii au început să meargă din nou la librării. Este un sprijin constant al cititorilor și e frumos, e plăcut să treci într-o lume care știi că te sprijină.
Speaker 2:Eu m-am întâlnit, când eu deja fac promoție la Cartea Camelie, care mai are câteva zile să iasă pe piață, și am fost plăcut surprinsă. Generațiile tinere, către care eu nu m-am îndreptat, ci m-au căutat. Ele, tinere de 25-26 de ani, care aici generațiile la noi poate sunt mai mature, aici nu chiar vârsta 25-26 de ani, sunt încă fetițe sau nu au o maturitate suficientă pe care am considerat eu că trebuie să o aibă pentru cartea asta, m-au căutat și mi-au cerut-o și au citit-o și au făcut recenzii minunate și au rămas impactate. Am rămas profund surprinsă și am intunat un pic când mi-a culpat, gândindu-mă Am judecat, rășit generația tânără, pentru că nu sunt chiar așa cum se spune, încă sunt tine care citesc și au profunzime și au emoții și simt, gândesc și sunt capabili să valoreze corect un titlu care nu e chiar ușor și nu e chiar în zona comercială tipică, pentru că nu e o carte simplă de citit.
Speaker 2:Dar eu m-am încăpățânat pentru că eu asta caut, pentru că eu asta caut, eu caut cărți care să au ceva de spus, să aibă ceva de spus, nu orice titlu, nu aș vrea să public orice titlu ca să public orice titlu. Dacă mă văd cu probleme, poate fac altă, altă editură, mai mică, cu alt fel de lucruri. Ideea mea este să în omeni edifionesc care este editura principală. Să aduc titluri cu substanță nu Care să aibă ceva de spus despre noi ca români, ceva important, cam asta e ideea. Nu știu dacă ți-am răspuns.
Speaker 1:Da, mi-ai răspuns și te-am ascultat cu mare atenție, pentru că ai spus lucruri foarte interesante pe care noi nu avem cum să le aflăm dacă nu trăim într-un anumit loc. Mie mi se pare extraordinar că tu ai găsit asta. Probabil te-ai gândit și la acest aspect, ai găsit o breșă prin care să aduci cărțile românești și să le poți traduce, să le introduci pe piață în Spania, și nu numai. Până la urmă, spaniola se vorbește după engleză cel mai mult pe glob. Poate că cine știe, mă gândesc să nu apară și alte inițiative similare în alte țări unde să fie traduși autori. Eu știu în Germania, unde sunt iarăși mulți români, în Italia, unde e cea mai mare diaspora, din câte știu eu, de ce nu? și poate peste ocean, pentru că sunt atâția români și acolo. Eu te felicit pentru demersul tău, oana, și îți doresc foarte multă forță, că succesul va veni sigur Nu știu nu e ușor.
Speaker 2:Nu e ușor pentru că am noroc, pentru că nu am o echipă fixă. Nu am o echipă de oameni pe care să-i plătesc să stea zi de zi cu mine, zi de zi sunt singură. Și e greu să fii singur zi de zi. În schimb, toată lumea care a colaborat, plătit pentru treaba pe care a făcut-o, dar a trecut peste limita a ceea ce am cerut. Toți s-au implicat, toți s-au dat mai mult, fără că eu o să cer, și am avut foarte mult noroc. Bineînțeles, majoritatea lor sunt fost colegi. Ne cunoștem de mulți ani și, așa cum ne lăsam pielea unii pentru alții la muncă, au făcut-o acum cu mine remascarea și a fost lângă mine ca un coleg, ca un prieten, și m-a ajutat mai mult decât mi-aș fi putut imagina și mai mult decât crede el și știe. Și mă simt foarte norocoasă. Așa că, tot greu sunt zile în care se întâmplă lucruri rele, dar se întâmplă lucruri bune. Nu e nici o zi fără un lucru bun și se compensează. Nu e ușor, nu e ieftin, nu e simplu, dar, cum e vorba noastră acasă, a intrat în horăjoci.
Speaker 1:Eu sunt convinsă, că cel puțin cartea Camelieș va găsi un drum către inima cititorilor de acolo. Și de ce nu poate? eu i-am spus ei poate ajung și prin Mexic sau prin Argentina.
Speaker 2:Ideea asta este eu sunt încrezătoare pentru că eu cred foarte mult în Cartea Cameliei. Cartea ei e aleasă lângă cealaltă, sau cealaltă lângă asta a Cameliei, pentru că sunt două titluri. cine le vede unul lângă altul ar spune ce-o fi având editoarea asta de publicată de adurere. Nu, eu sunt o fată veselă în mod normal, dar serioasă, și sunt teme care sunt profunde și cred că încet încet vor ajunge la public. Nu știu dacă va fi un boom sau o explozie sau dacă drumul va fi lent, dar știu că vor ajunge unde trebuie să ajungă. Eu am o carte care are nevoie de fraze bombastice sau înflorite sau Da ea vorbește singură despre ea.
Speaker 1:Da, așa e.
Speaker 2:Ea vorbește singură și cred că atât Trebuie să avem calm și răbdare până când un număr suficient de persoane o vor citi, suficient de persoane o vor citi, și atunci își va găsi drumul. După care ideea mea este bineînțeles acum nu știu dacă a sfârșitul anului sau la începutul anului să facem și e-book în digital, să fie accesibilă și de forma aceasta, și ulterior vom căuta și vom merge spre America Latină și și de asemenea în Statele Unite, pentru că asta e traiectoria naturală a editurilor aici în Spania, cum spaniola e o limbă care nu se termină în Spania și are ieșire și peste hotare. E un drum natural e obligatoriu. Dacă nu exporți în America Latină sau în Statele Unite, nu văd de ce ai publica un titlu, să-l ții numai în Spania. Nu e suficient În România, pentru că nu se vorbește română sau nu se cumpără. Da, da, da.
Speaker 1:Este și acest lucru un dezavantaj, că limba noastră nu este una de circulație internațională. Iar în final, oana, ai spus că ai lucrat mulți ani într-o editură spaniolă ca piarist, șef de comunicare cu presa. Cum este, cum a fost această experiență? Nu știu dacă ai lucrat și în România ca să faci o comparație, dar bănesc că ai niște informații, măcar Nu pot face comparație.
Speaker 2:Eu am plecat din România când am terminat liceu aveam 19 ani, anul ăsta fac 19 ani aici, așa că sunt jumătate-jumătate. Nu pot face comparație cu astfel de ocupații în România. Nu știu cum se lucrează în România și aici e diferit, și de la editură. la editură unde am muncit eu a fost o școală intensă pe care acum o mulțumesc. eu eram era un grup editorial și eu eram șefă de prensă la cinci edituri, fiecare diferite ca gen una publica istorie, una publica novelă neagră și titluri mai comerciale, alta titluri profund comerciale, literatură pentru copii, comic, manga și ce mai. aveam Ah și romantică, cinci sau șase, nu mai știu. Ei, toate astea eu trebuia să le promovez. Presă, rețele sociale și munca, pentru că eu sunt cum sunt. de fapt de asta m-au și angajat, că vorbeam mult. e o muncă care mie îmi place, dar e o muncă care dacă nu-ți place e foarte rău să o faci, pentru că munca cu presa e complicată, nu pentru că că ziariștii ar fi complicați, ci pentru că sunt multe noutăți, sunt multe edituri și competiția e mare. Acolo chiar trebuie să-ți inventezi câte ceva, pentru că când tu publici 50-100 de cărți pe an nu toate sunt la un nivel optim și trebuie să găsești acolo un speech care să funcționeze. Eu devenisem expertă în speech și expertă în manipulare prin e-mail, spuneam eu, ca să fiu sinceră. Dar e o muncă care partea plăcută e că-ți vine premiul mai repede decât ca și editor. Eu văd acum că munca ca și editor e mult mai stresantă, pentru că tu aștepți tot procesul cărții. Cartea trebuie să se asează pe piață, aștepți să vezi dacă se vinde. după aia strategie schimb, nu schimb Ca șef de presă. e mai rapid. Ți se răspunde da sau nu, îl trimițează și peste o săptămână l-ai publicat. E adrenalina. Și apoi intri în contact cu multă lume.
Speaker 2:E plăcut, mai puțin zilele în care aveam autor în vizită și era multă presiune. mi s-a întâmplat să vină autor din Statele Unite și eu agenda să nu o am fixă cu o zi înainte. dar stresul era important, pentru că nu poți să ții un autor care îți vine din afară pentru inter, lăsând la o parte primul an în care ne-am văzut unii pe alții, când ne-am cunoscut, m-au lăsat liberă și mi-au permis să decizi să mă organizez cum am vrut eu. Nu se întâmplă în toate editurile. Sunt locuri unde trebuie să dai explicații mult mai mult. Sunt altfel de reguli. Eu am avut noroc. Eram în Madrid, șefii mei erau în Barcelona. Eu aveam birou și mă organizam cum consideram, aveam noroc, că treaba ieșea bine. De multe ori am spus că era o loterie și aveam noroc, dar e o muncă complicată.
Speaker 1:Da Oana pe de altă parte. Acolo vezi, există un spațiu care se alocă mass media, alocă spațiul culturii și literaturii, ceea ce la noi nu s-ar putea. Sp te-a spus același lucru că se întâmplă și aici, în presa românească, unde topul știrilor e altul decât în mass media, bănesc că vorbești și de presă scrisă nu Mai mult Sunt și puțini, de televiziune care acordă spații culturii mai generoși decât ce avem noi.
Speaker 2:La Îți spun pe bucățiÎ Îți spun pe bucăți. În televiziune e mai complicat. În general cine apare la televizor sunt cei mari și plătesc. Sunt anuțuri plătite, dar nu e imposibil. Eu în anii mei de muncă șase ani cred, că am apărut de patru-cinci ori la televizor, și gratis, dar nu e ușor. Nu e ușor. Sunt programe culturale. Televiziunea are și site-uri dedicate culturii și cărților și trebuie să ai puțin, să fii în temă de actualitate. Depinde dacă ai un titlu care, de exemplu, mi-aduc aminte odată că am apărut la știr chiar cu o carte în luna noiembrie, când se vorbea despre feminism și era o autoră spaniolă care a putut să dea interviu. Deci, toate lucrurile s-au unit și se poate. În schimb, toate publicațiile care ies pe hârtie, ziarile importante în general, toate au câte un suplement cultural.
Speaker 2:Ei au ziarul lor cu știri, cu un internațional normal și înăuntru, sâmbăta-duminică, ați vine suplementul, unde se vorbește de carte, în afară de faptul că au și o parte de cultură, în afară de faptul că au și o parte de cultură În suplemente culturale. Este relativ simplu Dacă ai un titlu bun, dacă știi să-l promovezi, dacă ai o relație bună cu un ziarist care are încredere în munca ta și știe că faci treabă bună, nu e imposibil. În ziarul propriu-zis sunt articole mai mari, mai în detaliu, depinde Da am înțeles.
Speaker 2:De asemenea pe partea digitală a fiecărui ziar. Au de asemenea partea de cultură și cărți unde poți intra foarte simplu în noutăți, în recomandări. Dacă știi să-ți faci treaba, ai unde merge. Nu ducem lipsă de cultură.
Speaker 1:Asta se și vede, adică se știe oricum, și v-am să auzi și de la cineva care a fost chiar în ochiul furtunii, cum se spune. Oameni, îți mulțumesc foarte mult. Ne apropiem de final și mai avem foarte puține minute. S apropiem de final și mai avem foarte puține minute. Sper că, și de fapt cred, nu cred, sunt convinsă că șefii, voștrii tăi șefi, sunt mândri, nu E așa de noua ta inițiativă și noua ta postură. E postaza de Eu. Cred că sunt puțin grești, complicat, dar Dar în același timp până un alt. Așa cum spuneai, a fost o școală pentru tine și e cel mai important că acum poți să o aplici în beneficiu autorilor români și noi îți mulțumim în nume colectiv. Vorbesc acum pentru ceea ce faci. Mi se pare un act pentru cultura românească de o mare, mare deschidere și de o anvergură pe care nu știu dacă am mai egalat-o. Să sperăm că apar și alți curăși în alte țări. Mulțumesc mult, Oana.
Speaker 2:Mulțumesc mult.
Speaker 1:Corina Și te mai aștept la rețeaua de povești.
Speaker 2:Să-ți zicem peste un an să-l vedem Când am noutăți, când ai noutăți. A fost pus în practică și în curs de derulare.
Speaker 1:Îți mulțumesc. Numai bine și mulți succesi.
Speaker 2:La revedere Cu drag Să vă mulțumim pentru vizionare.