RETEAUA DE POVESTI
RETEAUA DE POVESTI
Marius Albert Neguț, de la suferință personală la scris (S8; Ep 101)
Ce s-ar întâmpla dacă, într-o perioadă de mare suferință personală, ai descoperi că scrisul este cel mai puternic refugiu emoțional? În acest episod, avem plăcerea de a discuta cu Marius Albert Negut, scriitor talentat și student la Facultatea de Istorie. Marius ne împărtășește călătoria sa emoționantă de la anticiparea unui divorț și frica de a-și pierde copiii, până la găsirea unui debușeu în scris. Prima sa carte, "Îngeri Rătăciți", oferă o perspectivă valoroasă asupra istoriei recente a României, abordând subiecte sensibile precum perioada comunistă și revoluția română, și reflectă frustrarea sa față de neglijarea educației în România.
Explorăm, de asemenea, provocările documentării pentru un roman ficțional bazat pe realități istorice și contemporane. Marius subliniază importanța rigurozității în cercetare, oferindu-ne detalii despre munca laborioasă din spatele proiectelor sale literare, inclusiv "Răstignit pe crucea timpului". În ultima parte a discuției, Marius reflectează asupra semnificației tatuajelor în diferite etape ale vieții și împărtășește cât de esențială este susținerea cititorilor pentru el. Nu ratați acest episod captivant, plin de revelații și povești personale inspirate de arta scrisului!
Podcastul poate fi ascultat pe Apple Podcasts, Google Podcasts, Amazon Music.
Devino suporter al podcastului aici: https://www.buzzsprout.com/1884756/supporters/new
Mulțumesc!
The podcast can be listened to on Apple Podcasts, Google Podcasts, Amazon Music.
Become a supporter of the podcast here: https://www.buzzsprout.com/1884756/supporters/new
Thanks!
Muzica Bine ați venita. Rețetă Marius Albert Necut, scritor și proaspăt student la Facultatea de Istorie. Nu Am greșit Mai, ești încă student, Marius.
Speaker 2:Sunt încă student, cu rezultate foarte bune chiar, dar nu-s chiar atât de proaspăt că trec în anul 3.
Speaker 1:Așa a trecut repede timpul. Vezi, și pe Facebook zboară timpul. Marius, am o întrebare așa banală, dar eu îți pun această întrebare fiecărui invitat, pentru că, fiind rețeaua de povești, spunem povești. Aș vrea să știu povestea scrisului tău.
Speaker 2:Când te-ai apucat, tu, să scrii, ce ți-a venit? Cum ți-a venit, de unde și cum te-ai gândit, tu, că ai talent și scrii și poți să publici o carte? Cum s-a întâmplat? Să știi că mi-e totdeauna greu să răspund la întrebarea asta, pentru că a fost o chestie negândită La mine scrisul a venit pe undeva normal, eu fiind un cititor de cursă lungă. Dar înainte de a scrie primul roman, care este și unul voluminos și unul voluminos, eu n-am scris absolut nimic decât compuneri la școală. De câte ori mi se pune întrebarea asta? dau vina sau consider că am început să scriu datorită. Vezi că situația e atât de ambiguă încât nu știu dacă să folosesc din cauza sau datorită A rezultat ceva bun din situația în care mă aflam în acea perioadă. Se apropiau în divorț, anticipam că îmi voi pierde copii și viața mea, care era stabilă, va decurge cumva altfel după aceea. Și folosesc totuși cuvântul datorită pentru că cam ăsta e singurul lucru bun care a decurs din acea situație. Scrisul A fost un debușeu și mi-a folosit și de drept psiholog și drept preot. A fost povedanii, dacă vrei.
Speaker 1:Și prima ta carte publicată are un subiect tangențial cu tema divorțului, să spunem a relațiilor dintre oameni de cuplu.
Speaker 2:Nu, dar adună foarte multă tristețe și foarte multă frustrare.
Speaker 1:Cum se numește romanul?
Speaker 2:Romanul se numește Înger Rătăcit, a fost foarte bine primit de public, el a fost distins și cu un premiu național, ceea ce a fost o încurajare mare pentru mine să continui, pentru că eu eram ferm hotărât ca acest roman să-l dau la o legătorie și să-l țin la mine în bibliotecă pentru copiii mei, ca ei să cunoască trecutul României. Dar fiindcă romanul descrie perioada comunistă, orfelinatele ceaușiste, revoluția Română, mineriadele, adică evenimente pe care fetele mele nu le cunoșteau și consider eu că ar trebui cunoscute de toți românii, mai ales de către tine, și mi-am vărsat acolo toate frustrările. De fapt, vestui, eu am o frustrare pe care am conștientizat-o tot scrim. Frustrarea mea derivă din faptul că noi românii aveam un talent extraordinar de a ne neglija copiii, de a neglija tânăra generată, și aici mă refer în special la modul în care îi creștem, la educația pe care le-o dăm acasă, la școală.
Speaker 2:Uite-te și tu cum a, a și ce oameni producem. Și consider că ne batem astfel joc de viitorul nostru. Și în îngeri rătăciți și, dacă vrei, acum în chipurile lui Ahriman, există un fir care unește aceste romani. Și este firul, dacă vrei, este un strigăt, un apel la cititori și la românii în general să se ocupe de tânăra generație pentru a crea un viitor mai bun pentru ei și pentru țara lor.
Speaker 1:Am observat, așa din ce am mai citit și din interviurile pe care le-ai dat, și din scritura ta, ce am apucat eu să citesc la tine. Într-adevăr copilul, așa ascultându-te acum, este de fapt o temă centrală și un pretext mai exact Cerberus, ce te poți spune despre acest roman care și el a fost, din câte știu, foarte bine primit, mai ales de cititorii din Germania, unde tu ai o comunitate foarte mare acolo?
Speaker 2:Tocmai și-a epuizat tirajul. Nu știu dacă v-a mai scop și editura, totuși este mare. Discutăm despre Polirom.
Speaker 1:Vorbește despre subiect. Marius Tălor, cum ți-a venit ideea să ajungi la? Spune subiectul celor care ne ascultă și nu au aflat de carte.
Speaker 2:Păi, subiectul derivă dintr-o teamă, o teamă părintească Subie. Subiectul constă în traficul de persoane, trafic care poate că acum într-adevăr s-a mai diminuat, dar care în anii post-decembrie atingea cote maxime din cauza sărăciei din țară. Și dat fiindcă am două fete, îți dai seama cunoscând și lumea în care trăiesc eu, în continuare îmi duc viața în cartierul în care am văzut lumina zilei, în perentari. Toate astea m-au împins să scriu o carte care a fost din nou vezi eu tot folosesc cuvântul strigăt sau semnal de alarmă. E un apel la părinți de a-și crește copiii într-o comunicare continuă, de a nu deveni cerberi, de a nu fi prea stricți, de a fi atenți în jurul lor la anturajul copilului, la societatea în care crește acest copil, pentru că, până la urmă, copilul este tot ce avem Și îl purtem. Pierdent o secundă dacă nu suntem atenti Și dacă nu întreținem această comunicare și această flacără a iubirii dintre părinte și copil, care e greu de întreținut, într-adevăr, în condițiile în care adolescenții sunt rebeli. Noi părinții, pe măsură ce înaintăm în vârstă, devenim din gen ce mai închistați. Cred eu în conservatorism.
Speaker 1:Iar eroul principal din romanul acesta își face singur dreptate.
Speaker 2:Eroul principal se numește Albert. El face cam ceea ce aș face eu dacă fica mea ar fi traficată. Doamne ferește Una dintre ficele mele, că totuși am două. Dar la momentul acela eroina principală a fost dezvoltată pe seama a fi cei mele mai mari. Iar i-a purtat numele o perioadă până când mi-am dat seama, pe măsură ce scriam, că nu-mi pot vedea fica în ipostazele acelea. Și atunci a trebuit să-i schimb numele Dar pe mine, văzându-mă în ipostazele eroului principal am lăsat numele eroului principal.
Speaker 1:Acest justițiar ficțional din romanul tău mi-a dus aminte să știi de o poveste adevărată, dacă tu o știi. Acum, cu ani în urmă, un lituanian, dacă nu mă înșel, care a descoperit că fica sa făcea parte, cu acordul mamei, dintr-un rețat, din aceasta de pedofilie, și el a negăsit nicăieri de dreptate, pentru că erau implicate nume mari, și a făcut singur dreptate și în final a fost omorât Marius. se spune că pentru bărbați divorțul este foarte traumatizant. Vorbesc foarte serios acum.
Speaker 2:Este adevărat.
Speaker 1:Asta v-am să te întreb.
Speaker 2:Este adevărat, pentru că noi percepem în divorț un eșec al rolului nostru de a proteja. în esență, noi dorim să ne protejăm soția, copiii, și știm că divorțul acela va produce traume, pentru că n-ai cum să nu știi că un divorț produce traume și în momentul ăla simți divorțul ăla ca un eșec. Eu n-am simțit divorțul ca o eliberare, l-am simțit ca un eșec. Eu n-am simțit divorțul ca o eliberare, l-am simțit ca un eșec personal. Și am suferit mult din cauza divorțului. Nu trebuie să superi neapărat pentru că ai pierdut persoana de care ai divorțat. Suferi de ideea în sine. Suferi pentru că tu te-ai văzut alături de acea persoană până la sfârșitul vieții. Suferi pentru că te-ai văzut, nu știu, petrecând Crăciunurile cu copiii alături până la sfârșitul vieții, protejându-i, fiind alături de ei în fiecare zi.
Speaker 1:Și totul se fărăntari, că locuiești. În toate interviurile tale menționez cartierul rău famat. Nu știu cum mai e acum, dar mulți ani în urmă, când lucram eu în presă, erau foarte multe subiecte pentru mine în fărăntari. Cum este viața acolo? Te-a inspirat ca spirit, ca atmosferă, ca personaje, prototipuri pe care tu le înveți acolo E o altă lume, e un microunivers, până la urmă.
Speaker 2:Da m-a inspirat, N-avea cum. Ferentariu. E în sângele meu, sincer, și nu declam acum de parcă ar fi o calitate, pur și simplu. E locul în care am crescut. Oamenii de aici sunt cumva diferiți de marea masa românilor, dar asemănători oarecum cu cei din cartierile mărginașe ale Bucureștiului, cum ar fi Pantelimon, cum ar fi Colentina, cum ar fi Giulești. Eu știu Rahova, eu locuiesc cam la întretăierea dintre Rahova și Ferentari, rahova care eu stau cam, locuiesc cam la întretăierea dintre Rahova și Ferentari. Ideea este că sunt oameni săraci, oameni care încearcă să răzbească în viață, oameni care, atunci când nu reușesc să răzbească în viață, fac compromisuri și vezi tu crescând într-un mediu de genul ăsta personaje albe sau negre, pentru că înțelegi că personajul rău ajunge să facă acele fapte reprobabile, împins de la spate de vicisitudinile vieții, și atunci trebuie să-i dai o motivație. Și astfel am reușit să creez personaje.
Speaker 2:De exemplu, cerberus este Ador, escrocul de profesie care îndrumă pe cel care o va trafica ulterior pe eroina principală, care mi se pare un personaj foarte real, foarte veridic. Și chiar am avut la bază, o cunoștință din care pierd. Sunt aurât să spun un prieten, dar pierd pentru că totuși te asociezi cu astfel de nume. Dar da, ce să-i faci în viață, nemai asocienți cu persoane nepotrivite. Da un personaj foarte veridic, dumnezeu să-l odihnească. Așa murit în viața reală Și am fost întrebat dacă cumva sunt misogini pentru că am construit un personaj atât de veridic, care nu putea să fie decât misogini din postura lui de traficant de femei, până la un moment, să desconsider femeile ca să le trafichez ca pe o mașină.
Speaker 1:Nu, Da ca pe niște obiecte.
Speaker 2:Da, și am primit întrebări de la oamenii de la care aveam pretenții de genul ești misogină, partea asta abundă de misoginism. Am întrebat abundă de misoginism sau există?
Speaker 1:un personaj care, care la vechează, vreau să le transporta spre Nirvana. Marius, vorbeam mai înainte de succesul pe care tu l-ai peste hotare, mai ales în Germania, și aș vrea să spui părerea ta Ce atârnă mai mult în raportul cititor-scritor, în succesul unei cărți? scritura, stilul, carisma, persoanei, promovarea, perețele sociale, întâlnirile cu oamenii și interacțiunile cu ei? Ce anume crezi că este foarte important Ca o carte să aibă succes? Sunt multe cărți foarte bune și totuși nu ajung la public.
Speaker 2:E un cumul, Cam tot ce ai spus tu Atârnă. Eu îmi mulțumesc diaspora. Diaspora m-a primit foarte bine Că a scris tot.
Speaker 1:Și în Marea Britanie ai fost Și ai avut la fel. Ai fost foarte bine primit.
Speaker 2:Da, și acum am programat Cu tipurile lui Ahriman Tot în Marea Britanie. Cărțile mele au fost primite Foarte bine De un segment al publicului cititor. Eu scriu Sincer de un segment al publicului cititor. Eu scriu sincer Ceea ce scriu eu cunosc. Nu mă apuc să aberez în paginile cărții mele, și ceea ce nu cunosc are în spate o documentare extraordinară, spre exemplu inocența păcatului. Eu nu am fost niciodată încarcerat, dar am fost ajutat de poși pușcăriași Pentru a descrie exact realitățile Din celule. Și ceea ce a plăcut la cărțile mele a fost această sinceritate. Unu la mână, doi la mână. Eu sunt fan al literaturii de aventură. Cu literatura de aventură am crescut, cu ea m-am făcut un participator. Ulterior, într-adevăr, am trecut și la alte genuri literare, dar e greu să părăsesc această literatură din moment ce ea m-a format ca copil. Tu știi că dragostele din copilărie rămân. Și atunci eu am, probabil citind atât de multă literatură de aventură, mi-am format un stil, fără să-mi dau seama, fără să-l cultiv, fără să-l șlefuiesc, un stil deosebit de alertă. Și în general oamenii caută stilul ăsta alert Și caută această sinceritate. Și chiar dacă cărțile mele pot părea nu știu cum să spun ușurele deși nu mi s-a spus niciodată asta ele transmit mesaje Și mesajele sunt deosebit de profunde, chiar dacă ele sunt chestii pe care le știm cu toții. Fii bun, arată compasiune, crește-ți copilul într-un mod în care să-l ajute să ajungă un adult responsabil, pentru că astfel te vei ajuta pe tine, vei ajuta societatea.
Speaker 2:Chiestii de empatie. Eu știu chestii de o anumită atitudine luptătoare în fața nedreptăților. Nu sta pasiv când vezi nedreptat. Asta încerc eu să transmit prin cărțile mele, dar o fac într-un limbaj accesibil, nu pentru că n-aș putea să fiu calofil, dar nu vreau să plictisesc, vreau să atrag cititorul Și asta se vede. Cel mai mare compliment pe care îl primesc de la cititor este Marius, n-am putut să las cartea ta din mână până când n-am terminat. Este cel mai mare compliment, marius, n-am putut să las cartea ta din mână până când am terminat.
Speaker 1:Este cel mai mare compliment Și etapa documentării de ce foarte importantă pentru tine și de ce Facultatea de Istorie acum Îmi dau seama că nu ți-am terminat.
Speaker 2:N-am terminat răspunsul la întrebarea trecută Contează foarte mult și comunicarea cu publicul. Eu mă consider în continuare un om obișnuit și comunic cu cititorii mei ca cu niște oameni obișnuiți. Din postura de om obișnuit, nu m-am refugiat, așa cum fac mulți scriitori din ziua de azi, acolo într-un norișor și primesc doar aplauze și invit cititorii doar la evenimentele mele, unde au rolul de a mă aplauda din nou și de a-mi solicita cartea. Ne-a înțeles contrapostul. După care uit să răspund la la mulți ani, uit să răspund la ce mai faci? uit chestiile astea simple. Și asta din nou contează în relația cu cititorul.
Speaker 2:Părerea mea Acum în privința documentării Este extraordinar de obositoare documentarea. Dar probabil că eu tocmai din acest motiv am și ajuns la Facultatea de Istorie, pentru că sunt aplecat spre documentare. Adică în momentul în care fac ceva și în cazul de față ne referim la scris, îl fac serios, în mod serios. Nu pot să pun într-o pagină ceva care eu nu știu dacă este real sau nu. Deși cărțile mele sunt ficționale, ele sunt plasate în realitatea românească Care a fost sau care este Un trecut sau un prezent Și de exemplu, un înger rătăcit. Ți-am spus că ating evenimente istorice, inocența păcatului.
Speaker 2:Descriu anumite realității, gen închisorii, gen eu știu cartierul Zăbrăuții, unde se făie epicentrul traficului de droguri din București, sunt chestii pe care nu le cunosc în profunzime și atunci trebuie să fac o documentare amplă. De cele mai multe ori documentarea este foarte grea pentru că se referă la aspectele lumii interlope. Mie nu--e greu să ajung și să mă documentez în mediul ăsta, dar oamenii trebuie să mai fie și sincer cu tine. Și ca să fie sincer cu tine trebuie să aibă încredere în tine și atunci trebuie să-i protejezi. Trebuie să fie siguri că ceea ce îi spoveste nu se duce mai departe decât sub o formă ficțională, ambalată în așa fel încât să nu fie recunoscute personajele reale.
Speaker 2:Și uite, de exemplu, în momentul de față, striul la un roman se numește Răstignis pe crucea timpului. E un omagiu A dus bunicilor mei care au luptat în al doileusească. Și trebuie să te documentezi de extrem de profund Și în ciuda faptului că sunt la Facultatea de Istorie, sunt lucruri pe care nu le găsesc. Tu știi cât de greu este să găsești cu ce camioane erau transportați soldații români, ce tankuri aveau. Ai de exemplu o scenă în care un soldat aruncă o grenadă pe viziera unui tank și tu trebuie să cauți acel tank și să vezi dacă avea vizieră. Știi cât de greu e să faci treaba asta, că nu poți să placezi acolo, soldatul ăla aruncă grenada pe viziera unui tank care nu are vizieră din construcție. Nu poți să faci treaba asta. După aia, ce grenade foloseau soldații? păi, din cauza asta eu am scris la romanul ăsta. De scriut de 3 ani la romanul ăsta și abia am ajuns la pagina 200 și ceva da, da, între tim am scris tipurile lui Apriman.
Speaker 2:Am mai scris acum un roman care cred că va fi publicat anul viitor. Se numește, printr-o chestie din asta karmică, așa în samsara ciclului încarnărilor, în vârf de.
Speaker 1:Adam și Eva al lui Rebranu Marius. Când ai timp să scrii așa multe cărți, totuși?
Speaker 2:Când scrii tu cel mai bine În ce perioada zilei, noaptea Nu nu pot să scriu noaptea pentru că, sincer, îmi obosesc ochii și nu mai pot să scriu noaptea. Pot să scriu dimineața. Dimineața la mine începe de la ora 10. Și mi-e mai greu acum cu cel mic care și-a făcut obicei din a se trezi și vrea să stea cu mine la gângurit exact în momentul în care eu vreau să scriu. Dar totuși cred că etapa asta a gângurelilor e mai importantă decât scrisul meu. Dar în general, ca să-ți răspund, scriu dimineața 3-4 ore, oriți timp în care îmi beau și eu cafea din aceea mare Cartea nouă apare sau a apărut la Editura Univers Rău, evident, care are dreptocupație principală în a strica toate fapte, să mistuie toate lucrurile din jur.
Speaker 2:Și am luat acest zeu și l-am legat de modul în care noi poluăm sufletele copiilor care se nasc inocenți, care se nasc strălucitori, albi, la fel ca focul, dăruit de zeul cel bun oamenilor. Și noi îl luăm și îl transformăm după propriile credințe, după propriile principii în ceva nu neapărat, la fel de inocent și de bun ca cum a fost inițial.
Speaker 1:Iată Light, motivul copilului, așa cum am spus, tema ta predilectă. În final, marius, aș vrea să-mi spui ce scritor cunoști tu, care are tatuaje cum ai tu. Podcastul nostru este doar audio, dar celor care nu te-au văzut în real în mai, eu în tricou, să-ți spunem că ai tatuaje de-a lungul brațelor, de la umăr până la încheiatura mâinii. Ce reprezintă și când te-ai tatuat? Mai este vreunul scriitor? Cântăreți cunoaștem, dar scriitor nu știm.
Speaker 2:Nu sunt scriitorii tatuați, nici autoctonii nici internaționali. Nu mă îndoiesc că sunt, dar nu-i cunosc. Eu M-am tatuat înainte de a deveni trăitor. M-am tatuat înainte ca tatuajele să fie o modă și să fie atât de elaborate și atât de precis desenată. Adică, tatuajele mele chiar îmi arată vârsta. Observ acum tot felul de memeuri tatuajele sunt un fel de manele pe piele, chestii de genul ăsta care mă fac să zâmbesc pur și simplu. Am mai observat critici în mediul online asupra tatuajelor, care sunt considerate un mod de a epata, un mod de a târni un interes al celorlalți pe care nu l-ai merita. N-a fost cazul la mine. La mine fiecare tatuaj a reprezentat ceva. Primul tatuaj mi l-am făcut în adolescență. Era pur și simplu o moarte cu o coasă și cu o clepsidră, și îți dai seama cam ce îmi semna.
Speaker 1:Eu vă specific vârstei.
Speaker 2:da erau frământările vârstei un războinic, pentru că îți dai seama că așa mă vedeam eu până mâine a fi un luptător. Am avut o perioadă în care am idealizat trecutul patriei noastre și mi l-am tatuat pe Decebal. Nu îmi pare rău că l-am tatuat. E totuși un erou național, deși nu știu, în ciuda faptului că sunt student la istorie, nu știu cât de daci suntem în momentul ăsta. Ceea ce dovedește că, pe măsură ce cercetezi un lucru, ți-e din ce în ce mai greu să răspunzi la oamenii care te-a îndemnat să cercetezi acel lucru.
Speaker 1:Da acesta e paradoxul, dar într-adevăr.
Speaker 2:Am și un Iisus pe spate de pe vremea când consideram că religia eu știu, poate credința e răspunsul la toate. În momentul de față nu mă mai regăsesc în niciunul dintre aceste tatuaje, dar Dacă vrei, mă regăsesc câte puțin în fiecare.
Speaker 1:E până la omă trecutul tău. acolo Sunt etapele tale cu spatele, cu întrebările, cu nelămuririle. Toți am trecut prin perioade din acestea.
Speaker 2:Cert este că nu mi-am făcut aceste tatuaje pentru cei din jurul meu și nici pentru a-i deranja pe cei din jurul meu și nici pentru a-i deranja pe cei din jurul meu.
Speaker 1:Da, dar nici nu m-am gândit la asta. Eram pur și simplu curioasă dacă mai știi vreun scritor care poate nu nu știu, poate ai mers la sală și te-ai întâlnit cu vreun scritor și ai văzut, sau la plajă, habar n-am, Dar poate în ur pentru acest dialog. Îți doresc mult succes cu noua carte. Cu toate celelalte cărți la care tu scrii acum, Te mă aștept oricând și îți doresc mai bine.
Speaker 2:Îți mulțumesc frumos, Corina, și știi cât de tare te apreciez. Îmi place cum scrii, îmi place să te citesc și îți doresc tot binele din lume. Și în încheiere aș vrea să-mi salut cititorii și să le repet pentru o mie oară că pentru ei scriu și că fără ei n-aș fi scrită. Să vă mulțumim pentru vizionare.