Lavinica Mitu, despre riscurile sincerității în scriitură și despre spațiile personale (S6; Ep 68 )

Lavinica Mitu este de o sinceritate debordantă, nu doar în scris, ci și în viața de zi cu zi. Este o expunere asumată, iar conversația noastră a prins și acest aspect care o definește. Mi-a povestit despre depresia post natală, despre terapie, despre cum a început să scrie. am vorbit despre copii, despre identitatea acestora și a mamelor lor. Desigur, totul pornind de la cartea ei „Bărbatul fără cap”, publicată la Polirom anul trecut. Și nu puteam încheia dialogul fără să o întreb despre #celmaifrumosbalcondinlume.
„Lavinica Mitu (n. 1980, Slatina) a absolvit Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării, Universitatea din București. Cursul de creative writing ținut de Bogdan-Alexandru Stănescu și Cezar Paul-Bădescu la care a participat în 2017 i-a reactivat pasiunea pentru scris. Au urmat cursul coordonat de Florin Iaru și Marius Chivu, Atelierul de croitorie literară sub îndrumarea lui Florin Iaru, trei Ateliere intensive de scriere creativă la Vama Veche completate de șapte serii de Creative Writing Sundays organizate de Revista de Povestiri. A publicat proză scurtă în revista Iocan și pe revistadepovestiri.ro. Locuiește în București și toate poveștile pe care le scrie se conturează mai întâi în locul ei preferat, pe BALCON (poate cel mai frumos din oraș), balcoane, s. n. ǀǀ Din fr. balcon, it. balcone ǀǀ 1. Platformă cu balustradă la peretele exterior al unei clădiri, comunicând cu interiorul. 2. Rândul de locuri dintr-o sală de spectacol așezate deasupra parterului. Bărbatul fără cap este cartea sa de debut.” (descriere preluată de pe polirom.ro).